Book Lovers Challenge II

Povestește-ne ceva despre prima ta recenzie: la ce carte a fost făcută, dacă ți-a fost greu să o scrii și de ce, dacă erai curios/curioasă sau emoționat(ă) de părerea cititorilor blogului tău.

Prima recenzie pe care-am făcut-o a fost scrisă pe un blog mai vechi, pe care mulți dintre voi îl știți. Mă rog, cartea a fost Prințesa ghețurilor scrisă de una din scriitoarele mele preferate, Camilla Läckberg. Știu că am fost atât de impresionată de conținutul cărții și mi-a plăcut atât de mult încât mi-a fost destul de greu să transpun totul în cuvinte. Ceva ceva tot a ieșit, cel puțin atunci eram foarte mândră de prima mea recenzie, dar dacă e să o recitesc acum, sunt dezamăgită. De ce? Pentru că Prințesa ghețurilor este o carte atât de bună (mie mi-a plăcut enorm) încât merita mai multe cuvinte decât cele pe care le-am scris eu atunci. Recenzia se află și pe acest blog, „furată” cu copy-paste de pe cel vechi, dar nu vă sfătuiesc s-o citiți. Până la urmă noi suntem cei mai mari critici ai noștri, nu?

În timp ce scriam recenzia, nu știam exact cum să conving oamenii să citească această carte. Cei drept, nici nu aveam mulți vizitatori atunci, dar stresul era oricum.. la locul lui. Este un roman polițist, ceea ce nu m-a ajutat deloc. De multe ori, când e vorba de acest gen, trebuie să fiu atentă să nu dezvălui lucruri interesante care, odată aflate, pot fura din spectaculozitatea finalului. La cât de puține am spus despre carte, n-am dezvăluit nimic; problemă rezolvată. Dar este mai mult decât atât. Sincer, citind-o, mi-am dorit că avem și noi polițiști așa de pricepuți și care să se implice atât de mult într-un caz asemănător celui din roman. Plus povestea plină de neprevăzut care a uimit atât personajele, cât și pe mine. A fost cartea care m-a făcut să simt gustul romanelor polițiste, așa că e foarte importantă pentru mine.

Despre emoțiile legate de comentariile cititorilor nu știu ce să zic; nu-mi amintesc exact cine ce-a zis. Cum spuneam, era un blog „foarte” vizitat, așa că au fost în jur de trei-patru comentarii. Puține dar drăguțe.

Acum că am început să vorbesc despre acest roman, cred că îl voi re-recenzia în curând pentru că merită mai multă atenție decât i-am dat eu în ultimul timp.

CITAT PREFERAT:

„Casa era pustie și goală. Răcoarea pătrundea în toate ungherele. O pojghiță de gheață de formase în cadă. Pielea femeii începuse să capete o nuanță ușor vineție. 

I se părea ca o prințesă așa cum era întinsă acolo. O prințesă de gheață.

Podeaua pe care stătea era rece ca gheața, dar frigul nu îl deranja. Întinse mâna și o atinse.

Sângele de pe încheieturile ei se închegase de mult.

Dragostea pentru ea nu fusese niciodată mai puternică. Îi mângâia brațul ca și cum ar fi mângâiat sufletul care părăsise corpul. 

Nu se uită înapoi când plecă. Nu era adio, ci pe curând. ”

Că tot a venit vorba de începuturi.. 

Să-i zic început animalic ?!