27. O problemă pe care ai avut-o
Câteodată ajung la concluzia că problemele nu se rezolvă niciodată. Așa cum „x”-ul de la matematică nu-și găsește niciodată soluția și mereu are alta, la fel cred că e și cu noi. Nu rezolvăm cu adevărat nimic și nici de trecut problemele nu trec, doar reușim să le amânăm sau să le acceptăm. Ceea ce nu e mare șmecherie dar cere mult timp de care - de cele mai multe ori - nu dispunem. Așa că nu pot să vorbesc despre o problemă pe care am avut-o ci despre o problemă pe care o am și probabil o voi avea întotdeauna.
Sunt genul de persoană care greșește față de fiecare persoană pe care o întâlnește. Dacă mă cunoști, sigur ți-am greșit măcar o dată cu ceva - oricât de mic. Sau te-am mințit - cel mai probabil - sau te-am atacat și tu nu înțelegi motivele. Nu voi sta să-ți mai explic pentru că, concomitent sunt și o persoană care se plictisește repede de oameni și de problemele lor - timpul în care ascult pe cineva este egal cu cantitatea de iubire pe care o am față de acea persoană. Trecând peste, câteodată se întâmplă - rar ce-i drept - să-mi recunosc greșeala și să încerc să mă revanșez față de x sau y. Nu-mi mai iese pentru că toți se aleg cu o paranoia destul de puternică. Aș putea spune că asta mă deranjează la început, pentru că nah.. încerci să faci ceva bun și nu-ți iese. Dar sentimentul trece repede iar cuvintele „ai avut dreptate” sau „scuze că nu te-am crezut atunci” compensează. Ce pot spune.. sunt o bestie cu oamenii, nu-i așa? Dar o merită, cum și eu merit chestii de genul de la alții. De ce să ne ascundem după ușă? Chiar dacă este nasol să vezi că îți este confirmată existența karmei, mai bine s-o spui tu decât să ți-o spună altul. Plus că și ce? Să ridice mâna cel care nu a mințit niciodată, nu a râs niciodată pe seama cuiva și mai ales cel care n-o să mai facă lucrurile astea niciodată pentru că și-a învățat lecția. Bazaconii - cuvânt interesant!
De multe ori, în viață, trebuie să mergem pe principiul, dacă altuia nu-i pasă eu de ce să mă stresez cu problemele altora? Știu, toți suntem buni și iubitori atunci când vorbim în fața cuiva, la fapte e mai greu.
Nu frate, dacă vrei ca cineva să se poarte frumos cu tine, te porți frumos cu el. Nu poți? Ei bine, nu te aștepta la cine știe ce încredere sau iubire din partea celorlalți. Observă cineva cum orice ni s-ar întâmplă e de fapt ceva ce ne-am făcut cu mâna noastră.
P.S. Încă ceva, sau ar trebui să spun încă o problemă, se întâmplă să iau mereu cuvintele exact așa cum sunt. Nu există cuvinte spuse la nervi. Există cuvinte și atât. Așa că „nu” are aceeași semnificație, nu contează când este spus. Cel puțin în cazul meu.
