19,20 și despre Jocurile Olimpice!

Ieri am fost tare aiurită, cred că de la căldură. N-am avut chef de nimic și e nimeni. Abia mă mișcam prin casă. Plus că îmi era un somn de parcă nu mai dormisem de zece ani cel puțin. Urâtă ziua de ieri! Desigur, am uitat - dar nici nu m-am stresat prea tare - să scriu despre temele de ieri așa că recuperez acum. Apoi, trebuie să vorbesc de Jocurile Olimpice de vară de la Londra!

19. Lipsa de respect la adresa părinților.

Da, știu, părinții pot fi foarte enervanți și cicălitori și parcă de pe altă planetă pentru că nu ne înțeleg întotdeauna și câteodată par că vor să ne facă-n ciudă. Plus că ei mereu au voie să facă de toate, iar noi avem limite de care e destul de greu să nu treci. Da, știu toate astea. Dar mai știu că nu o fac intenționat și că până la urmă fiecare cicăleală e spre binele nostru.
Aș putea vorbi mai mult despre subiectul ăsta, dar nu, vă las pe voi să vă dați seama de ce trebuie să vă respectați părinții. Cum? Cât de poate de simplu.. imaginați-vă că pentru o singură zi ați face tot ce fac ei. Ați avea un copil - sau mai mulți - care mereu să vă ceară câte ceva, care trebuie să mănânce și mai face și mofturi, care merge la școală și are nevoie de haine/rechizite plus telefoane/interent/televizor etc, iar voi trebuie să scoateți bani pentru toate chestiile astea, să știți cum să-i împărțiți pentru fiecare necesitate în parte, să vă mai rămână și pentru vacanțe sau alte lucruri de genul ăsta - cum ar fi ieșirile în oraș - dar să vă faceți timp și pentru copil. Iar atunci când vreți să stați cu el acesta să fie nervos că nu ați putut să îi luați un amărât de iPhone 4s. Nu-i așa?

20. Importanța educației.

Nu pot să vorbesc despre asta! Zău! Un astfel de comentariu ar fi plin numai de clișee care în România nu se prea potrivesc. De ce? Pentru că aici rar se găsesc profesori care să vadă în elevi ceva mai mult decât o adunătură de isterici care nu pun preț decât pe lucrurile materiale.

Da, e importantă educația, dar la noi se poate ajunge foarte sus și fără. De la comandat de navă la președinte, nu-i așa? Plus oameni din politică ce nu știu să-l conjuge pe „a fi”... mi se pare dileala totală! Așa că educația ar trebui luată de la zero aici. Pentru că oricât s-ar insista pe ideea că profesorii sunt întotdeauna pregătiți și elevii sunt cei răi care nu vor să învețe, nu e întotdeauna așa. Mai există și cazuri în care elevii ar vrea să aibă ce învăța, dar profesorul nu le are pe toate acasă. Și da, știu, există cărți de unde poate învăța oricine și fără profesor. Nu e chiar așa.. mai ales dacă e vorba de materii noi sau complicate pe care trebuie să le știi foarte bine - limbile străine de exemplu. 

În concluzie importanța educației nu prea există și pe aici.

Acum, trebuie să vă vorbesc despre Jocurile Olimpice! Nu sunt o mare fană a sporturilor, chiar sunt paralelă cu acest subiect. Dar, aseară, nu aveam la ce să mă uit și am dat de TVR1 - pe care nu-l urmăresc niciodată - și n-am mai schimbat canalul. Nu am mai văzut înainte deschiderea Jocurilor așa că eram curioasă care-i șmecheria și ce e atât de interesant. 

Primul lucru care m-a impresionat a fost cum regina Elizabeth a II-a a Marii Britanii, care a sărit un parașuta dintr-un avion! Are 60 de ani! Ei bine, asta mi s-a părut fabulos! 

Apoi cum a început ceremonia de deschidere a fost.. fără cuvinte. S-a făcut spectacol! Britanicii au știut perfect cum să-și pună în valoare tot ce au făcut ei mai bine, de la literatura britanică - Harry Potter, Peter Pan, Mary Poppins - până la filme sau melodii ce nu voi fi niciodată uitate.

Chiar J. K. Rowling a fost prezentă și a citit un fragment din Peter Pan în timp ce tot felul de păpuși, ieșeau de te miri unde, pentru a interpreta personajele celebre ale literaturii britanice.

 

Voldemort a fost acolo! :)

Dar nici Mary Poppins n-a lipsit! :)

Ca să nu mai spun de ingeniozitatea spectacolului în sine...

Au fost câteva ore petrecute perfect! Plus că, dacă românii sunt buni într-un domeniu și se pot mândri cu ceva, sportul este acela - nu, fără fotbal.

Dar știți.. pe lângă tot ce m-a fascinat - pentru că eram în al IX-lea cer !!!! - nu m-am putut abține să nu mă gândesc cum ar arăta Jocurile Olimpice în România. Adică noi ce-am aduce pentru spectacol? 

L-am înălța pe Nică al lui Creangă, așa cum l-au înălțat ei pe Voldemort? Sau i-am pune pe câțiva actori de comedie să facă o scenetă? Nu, nu. Pentru că ar fi prea multă lume și desigur n-ar ști româna. Ce-am face?

Uuuu! Știu! Cineva l-ar juca pe Ion - al lui Rebreanu, parcă - și le-am arăta oamenilor cum Ion o bate pe mă-sa. Sau am face ceva din Moromeții. Am aduce nișe oi/capre și o familie de țărani care să mănânce mămăligă cu lapte! Da, asta da! :)

Voi cum vă imaginați Jocurile Olimpice în România?