Through the darkness.

Uite-mă într-o zi de luni, în care trebuia să merg la practică dar vestea - care a venit ca soarele într-o zi geroasă - că azi nu mergem m-a atenționat că am program liber la somn. Aseară m-am culcat târziu, de dimineață aș putea spune, dar cum pisoiul mi s-a trezit devreme și a vrut să iasă afară s-a dus naibii somnul meu.


Anyway, nu pot să cred că mâine încep orele de practică la opt dimineața! Pe lângă faptul că mi se pare un lucru oribil, nici nu știu dacă o să reușesc că stau trează până la prânz. Sper să ne plictisim repede și s-o ștergem care pe unde poate. Eu sincer aș merge în Eden Pub numai ca să beau o cafea și să mă uit pe o revistă.
Parcă și o plimbare prin centru ar suna tentant, dar ați observat vreodată câți oameni - întotdeauna cei cu care nu vreți să vă întâlniți - încep să vă salute când voi nu aveți chef? Eu observ asta de fiecare dată.


Fiind atât de dimineață, mă voi întoarce în pat să citesc din O călătorie spre centrul Pământului. Mai pe seară o să vin și cu recenzia.
Hmm.. Jules Verne mereu mă face să spun: ”Vreau și eu!”. :)