Șarpele înaripat al dimineții

Visam ceva legat de vacanța de vară. Parcă eram la mare, sau poate la munte. Nu-mi amintesc exact.
Stau cu ochii închiși, iar mâna-mi caută cu disperare telefonul. Chiar s-a întâmplat, a venit ziua de luni și a început și școala. Unghiile mele lovesc ceva rigid. Ridic cărămida și privesc ceasul. 8:41. Nu m-am mai trezit la ora asta de mult timp... (nu-mi place ora asta, e atât de.. dimineață!)
Deși vreau să-mi mai lungesc somnul cu 10 minute, mă ridic știind că o să fiu adormită toată ziua. Până acum nu e nimic nou, până la urmă la ce să te aștepți?!
Stau în picioare și privesc în jur; ceasul este cel care mă deranjează cel mai tare. Încep să-mi culeg cărțile/caietele cu care am adormit în pat și să găsesc materiile de care am nevoie azi. Nu-mi ia mult până confecționez un morman drăguț care stă să cadă. Să-l ia naiba, îl ridic eu după ce cade. :)
Mă așez pe scaun, îmi pun coatele pe birou și îmi țin capul în mâini. Îmi e atât de somn..
Ca un beculeț care se aprinde, îmi amintesc de orele pe care le am mâine. Numai plictiseli. Dar știu că aseară nu găseam caietul de fizică, știu că mâine, disperata aia, o să vrea să ne asculte pe ăștia fără notă, știu că nu o să găsesc caietul...
Alerg prin toată casa căutând caietul roșu, cu un șarpe imens pe copertă (dacă mă întrebați pe mine, pot să jur că șarpele e rudă cu profa). Așa cum mă așteptam, nu se lasă găsit, nu e nici între reviste, nici prin sertare, nici în/sub/pe lângă pat.
Mă rog, îmi sun colega (care răspune la fel de adormită și chinuită de gândul școlii ca mine) și o rog să-mi aducă și mie al ei caiet că al meu și-a luat zborul în timpul vacanței. Se făcu!
Nu-mi mai rămâne decât să mă îmbrac, dar e abia 10:10.. prea devreme.
Nicio problemă, mă bag ușor sub plapumă (care întotdeauna este foarte răcoroasă și fină atunci când trebuie să mă dau jos din pat!!!) și aștept să-mi aducă mama, cerealele cu lapte..

P.S. Vreau vacanța înapoi!