Când ”nu” este decât o invitație pentru ”da”

Zilele aste am vorbit mult cu B. și dezbăteam un subiect, sau mai bine zis un obicei, care îl întâlnim la majoritatea oamenilor. Așa că m-am gândit să scriu despre el pe blog pentru a afla și părerea altora. Acest ”obicei” constă în autodesconsiderare (dacă pot să mă exprim așa) numai pentru a scoate din gurile unora niște complimente.

În caz că nu ați înțeles nimic din exprimarea mea ”sofisticată” vă dau un exemplu (sau chiar mai multe) care sunt sigură că o să vă pară cunoscut(e):


O tipă frumoasă: Sunt așa urâtă! :(.
Prietena: Nu-i adevărat, ce n-aș da să am părul tău sau mâinile/picioarele/ numărul de kg/inteligența.. etc.
Tipa frumoasă: Da, știu :)


sau ceva mai soft:


Tipa inteligentă: N-am făcut nimic la test!
Prietena: Cum nu? Că ai zis că ai învățat..
Tipa inteligentă: Da, dar am uitat tot.
Vin testele si ia 10.


Acum presupun că ați rescunoscut specia de om care se hrănește din laude și aprecieri, iar atunci când nu le aude destul de des, le provoacă prin afirmații false și autodisprețuire. Este jalnic, cel puțin asta este părerea mea. Pe lângă faptul că mi se pare un comportament de clasa a 2-a, nu-mi explic cu ce-i poate ajuta pe unii o laudă venită în felul ăsta. Dacă o persoană, fie ea cunoscută sau nu, vrea să te admire sau să scoată în evidență o calitate a ta, cu siguranță o va face înainte să te gândești tu. Atunci când acea afirmație, cu rolul de laudă, apare după ce forțezi puțin nota, este 100% falsă, fie pentru că persoana care ti-o spune are prea mult bun simț, fie pentru că nu-și bate capul cu tine; sau, din păcate, mai sunt și cei care-i slujesc pe cei atât de ”nesiguri”.
Așa cum se întâmplă și în filmele care ne sunt servite mereu, tipa populară are întotdeauna două prietene idioate. De ce? Pentru că ele n-ar îndrăzni niciodată să n-o ridice în slăvi.
Sfatul meu? Atunci când cineva încearcă să scoată un compliment de la voi, prin metoda asta din ce în ce mai folosită, chiar dacă îi sunteți prieten sau nu, fiți pe aceeași lungime de undă cu respectivul/respectiva. În caz să sunteți prea finuți ca să-i țipați în față ”Da, așa e! Ești urâtă!” găsiți un mod mai drăgălaș de a i-o spune (gen) ”Lasă că te faci frumoasă până te măriți”. După ce vede asta, persoana în cauză o să se afle într-un șoc inimaginabil, adică tocmai i-ați spus că e urâtă?! Asta e partea funny și singura la care trebuie să ajugeți, în niciun caz să vă înjosiți și să dați impresia că aveți rolul celor două prietene idioate.