Ipocrizia creștină.
Și am ajuns să vorbim și despre așa ceva. Zilele trecute - și nu numai - am dat de tot felul de bloguri/site-uri despre ce înseamnă Dumnezeu și tot ce ține de acest subiect. Eu am recunoscut-o de mai multe ori și o să continui s-o recunosc - pentru că nu văd de ce n-aș face-o - că sunt atee. De ce vorbesc eu despre asta? Să vedem..
A nu se înțelege greșit, nu am nimic cu nimeni, doar subliniez acest subiect!
Dacă tot am zis asta, a observat cineva că întotdeauna cei care sunt ”super-credincioși” sunt ciudați - în cazurile bune - sau nebuni - în cazurile în care trebuie s-o iei la fugă - și că nu acceptă nicio idee diferită de a lor? Am întâlnit o mulțime de persoane care atunci când văd/aud ceva care nu arată o credință supremă, deja bat o sută de cruci și încep să se roage pentru respectiva persoană, să-i arate Dumnezeu calea cea bună. Sunt sigură că și voi ați întâlnit. Am cunoștințe care sunt în stare să-ți sară la gât dacă faci pe necredinciosul. Dar am prieteni care sunt ateiști și n-au nicio problemă, sunt complet normali/de treabă/de gașcă doar că nu cred. Nu au nicio problemă cu oamenii care cred în Dumnezeu, așa cum ei au cu noi aștia de nu prea credem.
Nici eu, nu am nimic cu nimeni, dar mă enervează - la culme - persoanele care încearcă să-ți bage pe gât părerile și preferințele lor. Pe mine mă scârbesc astfel de persoane. Ca să nu mai spun că mi-a picat fața când am văzut că există un canal Tv dedicat bisericii. Frate, ce legătură are biserica, sau orice ține de credință cu televizorul sau cu tehnologia în general? Biserica trebuie să fie un loc intim în care mergi să te rogi, nu un loc în care să se filmeze. Înțeleg filmările de la botez/nuntă pe care toți le avem, sau filmările de la Înviere, sau alte sărbători asemenea, dar 24/24 să te uiți la un post Tv unde totul se petrece în biserică? Mi se pare pur și simplu jalnic.
Acum să revin la ateii ășia răi; repede, băgați 10 cruci!
Ce facem noi? Nu, nu suntem sataniști, așa cum cred majoritatea. Este o diferență de la cer la pământ! Ateii sunt cei care nu cred în Dumnezeu sau în orice alt zeu/divinitate. Sataniștii sunt cei care sunt de partea diavolului (ca să mă exprim pe înțelesul tuturor). Vezi diferența?
Am fost întrebată de nenumărate ori ”de ce?”. După ce am trecut de faza ”pentru că nu cred!” am încercat să explic de ce. Mulți au început să-mi explice că n-am cum să înțeleg eu - muritor - căile Cerului. Da, minunat. Asta sigur ajuntă pe oricine. E ca și cum te-ar întreba cineva unde e America și tu i-ai spus ”p-aici”. Deci practic, cei care cred, cred în ceva ce nu pot explica, ceva ce nu pot dovedi, ceva ce nu poate fi explicat rațional. Vă și aud dragilor, ”sigur că nu, dacă nu se roagă și nu crede”. Da, veche treaba asta. Care din voi, sau care om de pe planeta asta, crede destul de mult - trebuie să fie măcar unu din 7 miliarde - încât să spună că l-a văzut el pe Dumnezeu, sau să spună orice, legat de subiectul ăsta.
Minuni, da au existat și încă mai există. Pot fi explicate? Nu! Așa explică majoritatea existența unei divinități. Păi dacă nu exista atunci de mai întâmpla aia și aia și cealaltă?
Bine dragi voi de le știți pe toate. Aș vrea eu - păcătoasă atee, căreia Dumezeu nu i-a arătat calea pentru că doar se știe că face discriminări și ne alege după culoarea ochilor (sper să se vadă ironia) - să vă pun câteva întrebări, la care aș dori să-mi răspundeți așa cum puteți voi, cu ale voastre cuvinte, fără expresii de genul ”așa e bine”; ”așa trebuie”; ”așa e voia Lui” sau altele asemănătoare care să nu aibă niciun sens. ^^
1. De ce mor oamenii? (da, știu, păcatul strămoșesc, de ce trebuie să plătim toți pentru greșeala strămoșilor?)
2. Există preoți care sunt violatori/hoți și care profită de naivitatea celor care cred atât de mult în divinitate încât să accepte ideea că preoții sunt mai presus de oameni în general. Explicați de ce, vă rog.
3. De ce exită oameni răi? Sau de ce exită diavol? Dacă Dumnezeu are o putere inimaginabilă de ce nu are grijă de copiii Lui? De ce mor oamenii pe stradă? De ce există oameni care pe stradă trăiesc? De ce mor oamenii de foame? Etc.
4. De ce trebuie să ne moară oameni apropiați, noi să suferim și să considerăm asta o lecție? Ce vină a avut cel care a murit că noi am greșit?
5. De ce mor bebelușii? Ei cu ce au greșit? (da, poate au greșit părinții și desigur că trebuie să primească o lecție dar ce vină are copilul?)
Că tot a venit vorba, atunci când ne moare cineva apropiat și mereu e un ipocrit care te face să înțelegi că tu ai greșit cu ceva și faptul că a murit cineva este o lecție. Deci pe consecință logică, Dumnezeu l-a omorât pe respectivul, că să îți dea ție o lecție de unde rezultă că tu ești mai important decât cel care a murit. Right? Deci hotărâți-vă cum e de fapt Dumnezeu, pentru că voi sunteți în măsură să vă dați cu părerea.
Acum, ce cred eu? Cred că 90% din credincioși sunt oamenii disperați, care nu mai au pic de speranță și care speră ca Dumnezeu să nu se prindă că ei se roagă numai când au nevoie. Atât. Dar cu cât practică această minciună mai mult cu atât încep să creadă că ei chiar sunt super-credincioși. Nimic nu le stă în cale. Da, da sigur.
Iubire, nu trebuie să te rogi să-mi fie salvat sufletul, orice ești, mă respecți, te respect. Simplu. Și eu sunt cea rea în ecuație. :)
P.S. Desigur că puteți comenta orice, eu nu șterg niciun comentariu, așa cum fac alții care nu suportă cuvinte sau întrebări care nu le convin lor. Pentru că dacă nu ești cu ei, 100% ești împotriva lor.
A nu se înțelege greșit, nu am nimic cu nimeni, doar subliniez acest subiect!Dacă tot am zis asta, a observat cineva că întotdeauna cei care sunt ”super-credincioși” sunt ciudați - în cazurile bune - sau nebuni - în cazurile în care trebuie s-o iei la fugă - și că nu acceptă nicio idee diferită de a lor? Am întâlnit o mulțime de persoane care atunci când văd/aud ceva care nu arată o credință supremă, deja bat o sută de cruci și încep să se roage pentru respectiva persoană, să-i arate Dumnezeu calea cea bună. Sunt sigură că și voi ați întâlnit. Am cunoștințe care sunt în stare să-ți sară la gât dacă faci pe necredinciosul. Dar am prieteni care sunt ateiști și n-au nicio problemă, sunt complet normali/de treabă/de gașcă doar că nu cred. Nu au nicio problemă cu oamenii care cred în Dumnezeu, așa cum ei au cu noi aștia de nu prea credem.
Nici eu, nu am nimic cu nimeni, dar mă enervează - la culme - persoanele care încearcă să-ți bage pe gât părerile și preferințele lor. Pe mine mă scârbesc astfel de persoane. Ca să nu mai spun că mi-a picat fața când am văzut că există un canal Tv dedicat bisericii. Frate, ce legătură are biserica, sau orice ține de credință cu televizorul sau cu tehnologia în general? Biserica trebuie să fie un loc intim în care mergi să te rogi, nu un loc în care să se filmeze. Înțeleg filmările de la botez/nuntă pe care toți le avem, sau filmările de la Înviere, sau alte sărbători asemenea, dar 24/24 să te uiți la un post Tv unde totul se petrece în biserică? Mi se pare pur și simplu jalnic.
Acum să revin la ateii ășia răi; repede, băgați 10 cruci!Ce facem noi? Nu, nu suntem sataniști, așa cum cred majoritatea. Este o diferență de la cer la pământ! Ateii sunt cei care nu cred în Dumnezeu sau în orice alt zeu/divinitate. Sataniștii sunt cei care sunt de partea diavolului (ca să mă exprim pe înțelesul tuturor). Vezi diferența?
Am fost întrebată de nenumărate ori ”de ce?”. După ce am trecut de faza ”pentru că nu cred!” am încercat să explic de ce. Mulți au început să-mi explice că n-am cum să înțeleg eu - muritor - căile Cerului. Da, minunat. Asta sigur ajuntă pe oricine. E ca și cum te-ar întreba cineva unde e America și tu i-ai spus ”p-aici”. Deci practic, cei care cred, cred în ceva ce nu pot explica, ceva ce nu pot dovedi, ceva ce nu poate fi explicat rațional. Vă și aud dragilor, ”sigur că nu, dacă nu se roagă și nu crede”. Da, veche treaba asta. Care din voi, sau care om de pe planeta asta, crede destul de mult - trebuie să fie măcar unu din 7 miliarde - încât să spună că l-a văzut el pe Dumnezeu, sau să spună orice, legat de subiectul ăsta.
Minuni, da au existat și încă mai există. Pot fi explicate? Nu! Așa explică majoritatea existența unei divinități. Păi dacă nu exista atunci de mai întâmpla aia și aia și cealaltă?
Bine dragi voi de le știți pe toate. Aș vrea eu - păcătoasă atee, căreia Dumezeu nu i-a arătat calea pentru că doar se știe că face discriminări și ne alege după culoarea ochilor (sper să se vadă ironia) - să vă pun câteva întrebări, la care aș dori să-mi răspundeți așa cum puteți voi, cu ale voastre cuvinte, fără expresii de genul ”așa e bine”; ”așa trebuie”; ”așa e voia Lui” sau altele asemănătoare care să nu aibă niciun sens. ^^
1. De ce mor oamenii? (da, știu, păcatul strămoșesc, de ce trebuie să plătim toți pentru greșeala strămoșilor?)
2. Există preoți care sunt violatori/hoți și care profită de naivitatea celor care cred atât de mult în divinitate încât să accepte ideea că preoții sunt mai presus de oameni în general. Explicați de ce, vă rog.
3. De ce exită oameni răi? Sau de ce exită diavol? Dacă Dumnezeu are o putere inimaginabilă de ce nu are grijă de copiii Lui? De ce mor oamenii pe stradă? De ce există oameni care pe stradă trăiesc? De ce mor oamenii de foame? Etc.
4. De ce trebuie să ne moară oameni apropiați, noi să suferim și să considerăm asta o lecție? Ce vină a avut cel care a murit că noi am greșit?
5. De ce mor bebelușii? Ei cu ce au greșit? (da, poate au greșit părinții și desigur că trebuie să primească o lecție dar ce vină are copilul?)
Că tot a venit vorba, atunci când ne moare cineva apropiat și mereu e un ipocrit care te face să înțelegi că tu ai greșit cu ceva și faptul că a murit cineva este o lecție. Deci pe consecință logică, Dumnezeu l-a omorât pe respectivul, că să îți dea ție o lecție de unde rezultă că tu ești mai important decât cel care a murit. Right? Deci hotărâți-vă cum e de fapt Dumnezeu, pentru că voi sunteți în măsură să vă dați cu părerea.
Acum, ce cred eu? Cred că 90% din credincioși sunt oamenii disperați, care nu mai au pic de speranță și care speră ca Dumnezeu să nu se prindă că ei se roagă numai când au nevoie. Atât. Dar cu cât practică această minciună mai mult cu atât încep să creadă că ei chiar sunt super-credincioși. Nimic nu le stă în cale. Da, da sigur.
Iubire, nu trebuie să te rogi să-mi fie salvat sufletul, orice ești, mă respecți, te respect. Simplu. Și eu sunt cea rea în ecuație. :)
P.S. Desigur că puteți comenta orice, eu nu șterg niciun comentariu, așa cum fac alții care nu suportă cuvinte sau întrebări care nu le convin lor. Pentru că dacă nu ești cu ei, 100% ești împotriva lor.
Uuu, interesantă asta. Și nu o zic cu niciun pic de sarcasm, sunt foarte serioasă.
RăspundețiȘtergereAșa, eu una sunt ortodoxă și personal nu am nimic cu ateii sau cu oricine are orice altă credință. Fiecare cu ale lui. Așa, ai pus niște întrebări, aș vrea să încerc să răspund la ele. Nu sunt eu cea mai credincioasă persoană, sau mă rog, nu sunt eu prea sigură cum e cu cine e mai credincios și cine mai puțin, în fine.
1. Asta cu de ce mor oamenii e o chestie cam grea. Eu una nu prea știu cum să o iau, dar cred pur și simplu că așa stau lucrurile: te naști, trăiești și mori.
2. Eu una nu cred că preoții sunt mai presus de oameni. Adică, mie nu îmi plac preoții, motiv pentru care nu prea mă duc pe la Biserică. Adică, din punct de vedere al religiei, se presupune că preoții sunt slujitorii lui Dumnezeu, persoane mai bune ca restul, ceea ce nu prea se întâmplă. Sunt și excepții, desigur, am auzit de preoți foarte buni, dar... ei bine, aceia sunt cazuri rare. Să revin, din punctul meu de vedere majoritatea preoților nu sunt mai presus de restul, adică sunt tot oameni, fac greșeli etc, iar din câte am auzit unii nu devin preoți pentru că au o înclinație spre divinitate, sau cum vrei să-i spui.
3. La asta nu prea știu ce să zic. Parcă am învățat la un moment dat ceva despre de ce există diavol, dar nu îmi mai amintesc. Cât despre restul întrebărilor chiar nu știu ce să zic. Cred că mereu au existat oameni răi, oameni săraci, care nu au un acoperiș deasupra capului. Pur și simplu cred că viața nu e dreaptă, dar asta se cam știe și nu prea ai ce să-i faci.
4. Eu pe asta cu pierdem oameni dragi ca să învățăm o lecție sincer nu o știam. Și nu cred că e chiar așa. Eu cred că dacă o persoană a făcut ceva rău tot ea va plăti până la urmă.
5. Asta cred că are legătură cu punctul anterior, întrebarea mă refer. La asta nu sunt sigură ce să spun, așa că mai bine tac.
Ăăă, pe bune că mie nu mi-a zis-o nimeni niciodată pe asta cu "cineva drag a murit pentru că tu ai greșit cu nu știu ce", niciun profesor de religie, nimeni. Și nu cred că e așa. Oamenii mor, așa e viața asta, are misterele ei, punct.
Legat de ultimul paragraf, eu tind să cred că oamenii vor să creadă în Dumnezeu sau o divinitate, cum vrei să-i spui, pentru că asta le dă speranță. Poate ți se pare ciudat, și nu am nimic cu asta, dar într-un fel cam asta e. Eu cred că existența lui Dumnezeu îi ajută pe oameni să meargă mai departe, chiar și atunci când primesc multe lovituri de la viață. Cel puțin pe mine chiar mă ajută. Poate că unii nu cred exact în Dumnezeu, dar știu că sunt persoane care cred că există o divinitate(nu ăsta e cuvântul pe care îl voiam, dar nu-l găsesc pe cel potrivit), ceva care este peste puterile noastre de înțelegere. În lumea asta se întâmplă multe lucruri pe care nu le putem înțelege pe deplin(am și eu niște experiențe de genul) și cred că uneori e bine dacă credem în ceva mai mare decât noi.
Ai vrut o părere de la un credincios, iar eu ți-am oferit-o pe a mea. Mai vreau doar să-ți spun că nu am absolut nimic cu nimeni, indiferent dacă cred sau nu în Dumnezeu, și că am fost cât se poate de serioasă. Și stai liniștită, am avut o profesoară de religie atât de convinsă în ceea ce crede că până și noi ne săturasem de ea :)) Sunt persoane și persoane, depinde pe cine nimerești :))
Mamăăă, cât am putut să scriu :)))) Sorry for the very loong answer, I really couldn't help it =))
ȘtergereAi mare dreptate în ceea ce spui și, desigur, nu mă refeream la persoane normale, cum ești tu de exemplu, dar sunt unii care chiar exagerează! :)) Așa cum e și cu preoții, sunt unii pe care poți să-i numești așa, în adevăratul sens al cuvântului, dar din păcate aceștia sunt foarte rari.
ȘtergereMulțumesc pentru părere și răspunsuri! :*
Știu cam cum e când unii exagerează. Chiar nu pot să suport astfel de persoane.
ȘtergereStiu foarte bine cum e! Eu una, personal, cred in D'zeu (ma rog.. existenta aia nevazuta, dar atotstiutoare si omniprezenta, mi-a luat mult sa ajung la concluzia ca El/ Ea exista.) dar nu ii suport pe credinciosi! Nu ai cu cine vorbi, bre! Is asa de batuti in cap! :-j
RăspundețiȘtergereExact!
ȘtergereDe multe ori mi-am pus si eu toate aceste intrebari si cum spuneai si tu, nu am absolut nimic cu nimeni, fiecare este liber sa creada in ce vrea el, insa varianta pe care o alege poate sa spuna foarte multe despre respectiva persoana .Intr-adevar, cei care sunt foarte credinciosi , desi nu au o dovada concreta a existentei divinitatii in care cred, continua sa sustina cu MULTA incapatanare ca exista.Nu imi plac nici persoanele usor influentabile, insa nici cele care sunt fixe pe ideea lor. Uneori poate ca gresim si ca ar trebui sa ascultam si parerea celor din jur, si sa judecam la rece totul. Eu, personal, nu simt existenta unei divinitati.Sunt multe chestii care pur si simplu se contrazic si trebuie sa recunosc, ca intocmai persoanele care incearca cat mai mult sa te aduca inspre credinta, reusesc (cel putin pe mine) sa ma indeparteze. Ma intreb... unde e intelepciunea aceea cu care se lauda defapt? A fi intelept , nu inseamna a judeca totul in mod corect, a medita asupra unui fapt,si abia a apoi a forma o opinie, si a ti-o exprima? Eu nu judec pe nimeni, intocmai de aceea urasc sa fiu judecata cand vine vorba de acest lucru insa urmatorul citat ar trebui totusi sa-i puna pe ganduri pe cei "inflexibili": Vrea Dumnezeu să oprească răul, dar nu poate? Atunci nu este atotputernic. Poate Dumnezeu să oprească răul, dar nu vrea? Atunci el însuși este rău. Poate și vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce mai există rău în lume?"(~Paradoxul lui Epicur~)
RăspundețiȘtergereUite un citat intelgent!
Ștergere