I miss that feeling.

Din păcate anul ăsta nu am putut să ajung în Vamă de 1 Mai. Sincer regret, pentru că îmi e dor de atmosfera și de oamenii de acolo.
Îmi amintesc acum doi ani când am fost prima dată; a fost într-adevăr o atmosferă interesantă.
Am fost luată pe sus de câțiva prieteni, nici ei foarte întregi la mine și așa m-am trezit eu la Vama Veche.
Primul impuls a fost s-o iau la fugă. La fiecare doi pași făcuți cineva cădea lat sau careva vomita și alte chestii la fel de drăguțe. Am zis că până acolo mi-a fost și dacă mai ajung întreagă acasă am noroc. :)
Dar toooate părerile mele proaste s-au schimbat mai tarziu, spre seară, după n plimbări pe plajă, când ne-am așezat toți, cunoscuți/necunoscuți, în jurul unui imens foc de tabără. Ei bine, sentimentul pe care l-am trăit atunci chiar a meritat!
Era ca și cum toți veniserăm împreună și eram prieteni de când lumea. Pentru acest motiv și multe altele sper că la anul nu o să mă mai împedice nimic să-mi petrec ziua de 1 Mai în Vamă!!!

M.S.