You have a crazy job

Încă mă aștept să aflu că suntem în vacanță și eu nu știu. Cu stare asta butonam aseară în căutarea unui film interesant - care de la un timp e tare greu de găsit. După multe emisiuni plictisitoare am rămas pe ProCinema, am tăiat sonorul și m-am apucat să mă uit pe câteva reviste.

Având atenția foarte ușor de captat, după fiecare câteva rânduri citite îmi ridicam ochii spre televizor - așa cum fac mai mereu când aș citi și parcă nu. După nu foarte mult timp ecranul îmi este acoperit de „Fringe” și mi-am propus să-i mai dau o șansă serialului.

Ca să înțelegeți, am început să mă uit pe net la el de vreo patru ori cel puțin și de fiecare dată mi s-a părut boring și genul de serial la care eu nu m-aș uita - deși primele câteva minute mi-au plăcut întotdeauna pentru că sunt oarecum.. surprinzătoare. Dorind totuși să înțeleg ce e atât de frumos la acest serial încât mulți îl laudă în stânga și-n dreapta, am început să mă uit și până la prima pauză de publicitate deja eram hipnotizată și îi înjuram pe cei de la ProCinema că bagă reclame atunci când e mai interesant totul!

După un singur episod nu îmi pot da seama de prea multe, așa că nu vă pot spune despre ce este vorba în esență, ideea e că te captivează chiar dacă n-ai vrea - pentru că ai deja o părere proastă despre serial, cum aveam eu. Acțiunea este condusă de FBI, care se învârte prin zonă pentru a afla de ce oamenii din acel avion erau.. hmm.. aveau.. hmm.. mă rog, rămăseseră numai schelete și de ce agentul Scott s-a făcut albastru și transparent după ce ieși dintr-o explozie - puțin mort, puțin viu.

În concluzie, îl recomand datorită sensibilității, care se îmbină cu suspans și alte ciudățenii; plus agentul Scott care sper să-și revină totuși pentru că era sexy înainte să fie ca un jeleu urât.