Sinuciderea fecioarelor de Jeffrey Eugenides

Mulțumesc mult Librăriei Online LIBRIS pentru că mi-a oferit „Sinuciderea fecioarelor”! Nu uitați de sutele de cărți în engleză pe care le puteți găsi pe site-ul lor!

Menționez de la început faptul că în această recenzie for fi dezvăluite mai multe detalii legate de conținutul cărții datorită începutului acesteia, care nu lasă loc de suspans: „În dimineața în care a venit rândul ultimei fiice a familiei Lisbon să se sinucidă...”. Credeți-mă, asta nu va afecta cu nimic sentimentele pe care vi le transmite tulburătoare lectură - am încercat pe propria piele.

În „Sinuciderea fecioarelor” găsim o poveste despre iubire obsesivă, dispariția inocenței și pierderea speranței. Toate cuvintele sunt îmbrăcare într-un stil deosebit, accesorizate cu umor negru și poartă o urmă a parfumului tragic ce amintește de adolescență și problemele ei - întotdeauna greu de înțeles și depășit. 

Familia Lisbon, are cinci fete: Cecilia, Lux, Bonnie, Mary și Therese care sunt încă la vârsta adolescenței. Aș începe prin a da vina pe comportamentul mult prea protector al mamei, pe nenumăratele reguli la care sunt supuse cele cinci, dar gândindu-mă mai bine, nu cred ca motivele sinuciderii fetelor chiar au venit dintr-un exterior pe care trebuie să-l descoperim noi. La vârsta lor (treisprezece - șaptesprezece) viața reală este ceva înspăimântător, ceva ce se aproprie din ce în ce mai mult fie că ele vor sau nu; iar așa cum se știe, în adolescență fiecare emoție este cu mult amplificată față de valoarea ei de mai târziu.

Naratorii celor întâmplate sunt cinci băieți, care le vedeau pe fetele Lisbon ca pe niște idoli greu de atins. Fiecare cuvânt al cărții arată de fapt prețuirea fiecărui lucru ce-a avut vreodată legătură cu surori.

Sinuciderea lor poate fi interpretată ca momentul care a dus la începere maturității băieților, pierderea oricărei urme a inocenței și a iubirii. Acea iubire fără niciun sens care o simțim numai în adolescență, care ne arată că sentimentele fie ele constructive sau nu, își lasă amprenta asupra noastră într-un fel pe care nu îl putem controla.

Toată tragedia se întâmplă în mijlocul unor oameni cu o gândire învechită, expirată, care nu concep o tristețe atât de mare, ce ar putea duce la o moarte sigură. Fiecare vecin sau simplă cunoștință a familiei încearcă - fără prea multe rezultate - să găsească un motiv logic pentru gesturile fetelor. Unii se limitează la ideea de accident, alții găsesc răspunsuri legate de Divinitate dar toți știu de fapt adevărul...

Dacă m-ați întreba de ce recomand această carte probabil că n-aș ști să vă ofer un răspuns logic, dar pur și simplu are acel ceva care îți îmbrățișează sufletul tare tare, cu tot cu subiectul tragic, te face să o citești cu drag, fiind construită din cuvinte frumoase, alese cu grijă, inteligente - câteodată ai impresia că cineva îți șoptește totul, la ureche, iar tu nu faci decât să te lași purtat de firul evenimentelor, undeva departe, unde lumea nu acceptă moartea în nicio formă a ei, iar cinci surori urmărite de mister, oferă o lecție despre cea mai tragică formă a eternității.

„Sinuciderea fecioarelor țese o vrajă sinuoasă, presărată cu un umor negru insidios. O carte alertă, amețitoare.”

  Eaquire