Dream.

Și i-am văzut pe toți plecând, apoi întorcându-se triști.

L-am privit de fiecare dată, din ce în ce mai curioasă, vrând să aflu de ce.

I-am văzut îmbrățișați, ținându-se din ce în ce mai strâns, râvnind la eternitatea clipei.

Apoi fiecare pleca și ea se întorcea tristă, așteptându-l a doua zi, și următoarea după asta și tot așa până la sfârșit.

Și mă gândeam - așa cum zicea tipa aia în reclamă - dacă renunț, cu ce mai sunt eu diferită? Sigur că fiecare are viziunea lui asupra vieții și tot ce ține de ea. Cum ar fi iubirea; adică cine mai crede în poveștile acelea nemuritoare, în care totul se termină cu bine întotdeauna? Da, nu văd nicio mână ridicată.

Ideea e că, voi cei care ați renunțat să mai credeți în ceea ce altă dată vi se părea firesc, trebuie să vă reamintiți de ce vă plăcea să credeți în fericire - de exemplu - sau în iubirea adevărată sau în alte sentimente ce acum vă par abstracte. Ele există, chiar dacă nu ați dat de ele până acum, chiar dacă ați trecut prin dezamăgiri majore, chiar dacă fiecare persoană de sex opus vi se pare rece și nu vă inspiră încredere plus că ați mai auzit voi de la x și y ce urât e când se termină o relație. Dar dacă 99% dintre relații se termină există acel 1% care face diferența. Asta ar trebui să ne amintim noi, că în orice lucru există excepții, noi am putea să fim acelea, noi am putea să facem diferența. Da, există oameni care și-au ratat viața, care au ales greșit, care au crezut în visul lor dar nu a ieșit totul perfect, așa cum și-ar fi dorit. Însă, asta nu înseamnă că visele nu se îndeplinesc, că iubirea nu există, că poveștile nu pot fi scrise și acum. Toate aceste procese sunt oprite numai de noi, conștienți sau nu de ce facem, le oprim și așa îi facem și pe alții să renunțe la ele. 

Deci, ne alăturăm celor care renunță și se scutesc de complicații, sau alegem după criteriile noastre? :)