Words are pale shadows
Așa acum știm majoritatea, lucrurile sunt mult mai simple pe internet. De la începerea unei relații, până la o ceartă zdravănă. Internetul e plin de farse și de persoane care pur și simplu nu se înțeleg cu viața lor reală și apelează la o renaștere virtuală, complet diferită.
Probabil că ați auzit de multe ori sfaturi care vă îndemnau să nu postați informații personale pe diferite site-uri. Dar cine le-a luat vreodată în seamă? Până la urmă, dacă nu cunoști un caz concret în care cineva a fost afectat din cauza asta, problema pare inexistentă. Dar, nu este.
Fiind - într-un fel - fană a actriței (și cântăreței) Emily Osment, azi am avut chef de un film cu ea, dacă găseam și unul pe care nu-l văzusem, cu atât mai bine. Așa am dat peste Cyberbully, un film care tratează problema despre care am vorbit mai sus. Oricât de neinteresantă ar părea, agresarea persoanelor pe internet este o problemă cât de poate de reală.
În acest film, Emily dă viața personajului Taylor Hillridge, o adolescentă a cărei mamă o ține cam din scurt atunci când vine vorba de internet. Situația de schimbă atunci când, de ziua ei, Taylor primește un laptop doar al ei, pe care poare să-l folosească oriunde dorește, fără să fie controlată - până atunci folosind un computer care se afla în mijlocul casei, în văzul tuturor, deci niciun fel de intimitate virtuală. Cum realizează că libertatea strigă la ușă, Taylor își face un cont pe un site de socializare foarte popular - nu, nu Facebook - unde erau toți colegii ei printre care și tipul drăguț de la ora de istorie.
Toate sunt roz și amuzante, până când, de la o glumă proastă pornește un adevărat război ce-i afectează imaginea și viața lui Taylor, a prietenilor ei și a familiei. Ăsta e momentul când adevărații prieteni se arată, dar încrederea dispare oricum, atât în viața reală cât și în prietenii virtuali. Veți crede probabil că cine știe ce catastrofă i se întâmplă. Nu, e lovită numai de cuvinte; minciuni ce încep să-i definească viața în ochii celor care n-o cunosc, celor care nu le pasă de adevăr, numai de cuvintele aruncate în stânga și-n dreapta.
Da, știu sunt numai niște amărâte de cuvinte, cui îi pasă? Nu trebuie să ne pese de ce cred ceilalți, contează ca noi să știm adevărul. Asta e o minciună. Cuvintele rănesc, fie ele spuse în față sau pe internet, fie că vin de la prieteni sau persoane necunoscute, cuvintele au felul lor de a ne răscoli. De-asta cred că acest film este foarte important, o lecție pe care mai bine am învăța-o privind un ecran decât pe propria piele.
Sfatul meu ar fi să vă amintiți asta atunci când vorbiți cu cineva. Nu contează cu cine, poate să fie cel mai mare dușman al vostru, jignirea nu vă va face o persoană mai bună și nici nu veți simți o împlinire supranaturală numai pentru că l-ați făcut pe altul să se simtă prost cu propria persoană. De ce? Pentru că, dacă noi oamenii suntem buni la ceva, atunci sigur ascunderea sentimentelor e acel sport - extrem aș putea spune. Deci, nu veți putea spune niciodată că știți o persoană 100%, fiecare are secretele lui oricât de lipsit de ele ar părea. Așa că nu veți ști niciodată când puteți să fiți ultima picătură pe care o mai poate suporta cineva. Viețile sunt ușor de distrus, iar cuvintele sunt o armă perfectă și ușor de folosit. Pe nimeni nu doare gura, dar pe toți îi doare sufletul. În concluzie, cuvintele voastre contează, folosiți-le cu grijă!
