Some goblins gold
Mă uit pe fereastră și tot ceea ce văd mă face să-mi doresc și mai tare vacanța de iarnă. Luminițe timide sclipesc în câteva vitrine și eu deja îmi imaginez un brad superb...
Lăsând asta, aterizez în realitate și pierd noțiunea timpului așa că îmi fac o cafea pe care acum o savurez în fața laptopului. Realizez că weekend-ul trece mai repede decât mă așteptam și azi mi-am propus ca de ziua mea, când voi sufla în lumânări, să-mi doresc o mașină a timpului. Nu neapărat pentru a repara cât pentru a retrăi.
În legătură cu imaginea aleasă pentru această postare, trebuia neapărat să găsesc ceva care să arate că în majoritatea situațiilor nu avem de ales. Ne place să demonstrăm cât de bine știm noi să controlăm lucrurile și așa ajungem să „alegem” una și alta. Dar e dificil; mai ales atunci când știi că n-ai ce să faci decât să te adaptezi unei situații care nu-ți convine.
Totuși, să gândim pozitiv, poate nu e dracu așa de negru, nu?
Îmi propusesem să scriu azi. Mult. Nu contează dacă era vorba de caietele de școală, blog, jurnal sau orice altceva. Se pare că nu am reușit să mă țin de cuvânt și abia am încropit câteva rânduri pentru blog. Sper că voi reuși să citesc în seara asta. E liniște și nu văd nimic ce m-ar putea distrage...
