Whatever words I say, I will always love you!

Există oameni care merită, oameni care atunci când ne părăsesc - sau când îi părăsim - totul devine dureros și fără sens. Dar se întâmplă să ne confruntăm cu o fire orgolioasă și plină de clișee care nu fac nici doi lei; aici începe partea complicată.

Mda, dacă e să fac un top al sfaturilor pe care le-am dat cel mai des, pe primul lor ar fi „încearcă să te pui în locul lui/ei”. Consider că este cel mai constructiv sfat pe care l-am putea primi, numai că am face bine să-l și ascultăm. Cum spuneam, eu îl împărțeam în stânga și-n dreapta dar uitam să mi-l dau și mie, ceea ce intră în topul lucrurilor idioate pe care le-am făcut la viața mea. L-aș pune chiar pe locul doi - despre locul întâi voi vorbi altă dată.

Revenind la ce spuneam câteva rânduri mai sus - între timp am pierdut ideea de câteva ori - există oameni care merită mult mai mult decât o certăreață dar karma nu se ocupă și de acești oameni. Și sincer în cazul în care ești o tipă întotdeauna nemulțumită, care dă vina pe cineva și pentru vremea de afară, atunci prietenia cu oamenii care merită ceva bun - muuult mai bun - este dificilă. Pentru că realizezi că ești înconjurat de persoane speciale și tu strici atmosfera. Mai mult decât atât, întâlnești acea stare de liniște și vezi cum ești acceptat exact așa cum ești.

Tot povestesc despre nemurirea sufletului și nu ajung nicăieri, nu?! Bine, s-o luăm pe scurtătură:

Sunt greu de suportat. Poate nu ați putut ghici asta din niște simple postări, dar pe mulți i-a deranjat închiderea comentariilor - de exemplu - pentru că, pare firesc să-ți poți exprima punctul de vedere în legătură cu ceva, dacă acel ceva tot e scris pe un blog public. Adevărat, numai că multe comentarii și reacții mi se păreau mult prea hi5 style. Adică erau folosite drept strategie pentru a primi alte comentarii înapoi, ceea ce mi se pare josnic. Dacă tot cineva s-a chinuit - sau nu - să lege două cuvinte, merită mai mult decât ceva care să fie folosit drept apropo care strigă „intră și la mine pe blog, niște comentarii nu m-ar deranja”. Probabil vă simțiți jigniți și revoltați pentru că unii ați avut intenții bune dar vă simțiți vizați. Asta fac eu, deranjez psihicul persoanelor care se apropie - talent nativ.

Dar, cu toate astea, există în viața fiecăruia acea persoană care dacă ne e frică de apă, ne convinge să ne aruncăm într-un bazin și ne învață să înotăm. Acea persoană pe care o lăsăm să ne cunoască; acea persoană pe care o lăsăm să ne mănânce și porția noastră de mâncare - se potrivește cu situația - fără să regretăm. Și nu în ultimul rând, acea persoană pe care nu o apreciem niciodată până când nu gustăm viața fără ea.
Am greșit față de acea persoană și dacă ar fi să fac un top cu „cele mai grele lucruri în viață” atunci pe primul loc ar fi: să ștergi cu buretele trecutul. Nu există așa ceva. Decât dacă ești nesimțit și nu-ți pasă, sau te faci că nu vezi privirile celor din jurul tău.

Cu toate astea vreau doar să spun că există oameni speciali la care trebuie să fim foarte atenți și în niciun caz să-i confundăm cu oricare altă persoană oricât de mult ar semăna. Există prieteni, dar asta nu-i face roboți din oțel care nu simt și nu se supără; e adevărat că există și iubire, dar nici ea nu ne garantează un final frumos. Pe lângă toate astea, mai existăm și noi, cei care ne controlăm viețile până la urmă - că doar fiecare vrea să arate cât de independent e - și care trebuie să avem grijă de finalul propriilor povești.

P.S. Cine a spus că prin vorbă bună/scuze/adevăr (și altele) totul devine mai frumos. s-a înșelt! De fapt, durerea devine mai intensă, mai reală - nimic mai mult. Oricum, speranța moare ultima, nu? :)

P.S.2 Postarea asta este scrisă acum o săptămână și trebuia să apară și ea pe aici, cât despre ce-am spus, n-aș schimba nimic.