I don't fuck much with the past (she lied)
Picioarele albe, indolente, stăteau întinse pe un scaun micuț din lemn. Lătratul unui câine se auzea din depărtare, iar mirosul puternic al teilor din fața casei, avea efectul unui drog ușor, prielnic celor doi.
El, așezat pe un colțar, chiar în stânga ei, îi privea sânii perfect rotunzi, perfect așezați în decolteul generos. Lacom din fire, abia se îndura se clipească. Râvnea la tot ce putea ea să-i ofere. Ținea trabucul în mâna dreaptă, iar pe aceasta din urmă, relaxată pe unul dintre picioare.
Ea, acoperită numai de rochia albă, din dantelă, scumpă și totodată greu de găsit în magazine, își ținea picioarele întinse pe un taburet. Sandalele roșii, lăcuite, stăteau pe podea, chiar la picioarele ei. Îl privea pe străin cu mult interes, dar și cu o frică bine fixată undeva intre iris și pupilă.
El, se ridică încet, veni lângă ea și îi mângâie piciorul, calm și controlat. Îi atinse obrajii cu ambele mâini, înrămându-i fața între acestea. Se uită în ochii ei în timp ce își coborî încet palmele și le înțepeni pe pieptul generos, amator al dezmierdărilor.
Ea, îl privea melancolică, încercând să soarbă energia fiecărui moment. Își trecu mâna prin părul lui amintindu-și că atinge o fantomă a trecutului. O fantomă ce va dispărea odată cu mirosul toxic, doreros de plăcut, al teilor.
El, așezat pe un colțar, chiar în stânga ei, îi privea sânii perfect rotunzi, perfect așezați în decolteul generos. Lacom din fire, abia se îndura se clipească. Râvnea la tot ce putea ea să-i ofere. Ținea trabucul în mâna dreaptă, iar pe aceasta din urmă, relaxată pe unul dintre picioare.
Ea, acoperită numai de rochia albă, din dantelă, scumpă și totodată greu de găsit în magazine, își ținea picioarele întinse pe un taburet. Sandalele roșii, lăcuite, stăteau pe podea, chiar la picioarele ei. Îl privea pe străin cu mult interes, dar și cu o frică bine fixată undeva intre iris și pupilă.
El, se ridică încet, veni lângă ea și îi mângâie piciorul, calm și controlat. Îi atinse obrajii cu ambele mâini, înrămându-i fața între acestea. Se uită în ochii ei în timp ce își coborî încet palmele și le înțepeni pe pieptul generos, amator al dezmierdărilor.
Ea, îl privea melancolică, încercând să soarbă energia fiecărui moment. Își trecu mâna prin părul lui amintindu-și că atinge o fantomă a trecutului. O fantomă ce va dispărea odată cu mirosul toxic, doreros de plăcut, al teilor.
