Marina de Carlos Ruiz Zafon
Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru că mi-a oferit Marina! Nu uitați de miile de cărți în limba engleză pe care le găsiți pe site-ul lor!
De-a lungul timpului am încetat să mai cred în puterea unei cărți de a-ți transmite fiori de groază. După ce am fost dezamăgită de nenumărate ori de Stephen King care se presupune că îți face nopți albe am zis gata, dacă romanele lui n-au putut - care sunt atât de lăudate și ridicate în slăvi - nici gând să poată cuvintele altui autor sau autoare. M-am înșelat.
Prima carte care m-a făcut să-mi dau seama de puterea cuvintelor și felul cum acționează subconștientul atunci când ochii mei se plimbă printre rândurile unui roman gotic, a fost clar Femeia în negru. Adevărul e că citeam din ea numai noaptea și a ajutat destul de mult și atmosfera. Nu mă așteptam ca Marina să mă aducă în același stadiu de groază, poate chiar mai ceva decât cel anterior. Eu o pot numi capodoperă.
Carlos Ruiz Zafon mi se pare un zeu al cuvintelor care împletește cu ajutorul lor un întuneric greu de suportat pentru mintea umană. Pur și simplu te leagă de paginile romanului său și te obligă să privești în continuare, fie că te înțeapă ochii, fie că ai altă treabă. Ești un simplu spectator vrăjit de firul poveștii, de ceața ce parcă te învăluie în timp ce dai pagină după pagină.
Marina are orice ți-ai putea dori de la o carte. Deși numărul de pagini este relativ mic, cuvintele se îmbină atât de frumos încât nu-ți dai seama când o termini. Nu o citești pe ca un roman subțire, o citești ca pe ceva personal, o scrisoare adresată ție, în care un adolescent, Oscar Drai, descrie în primele câteva pagini Barcelona văzută prin ochii unui tânăr vrăjit de frumusețile ce înconjoară internatul unde învăța. Așa cum afirmă chiar un profesor de-al său „această școală nu este un hotel, dar nici o închisoare” deci Oscar are micuțele lui escapade în care hoinărește printre deosebitele palate moderniste. În una din aceste ieșiri o întâlnește pe Marina, o fată îndrăzneață, ce vrea ca ajutată de Oscar să rezolve unul dintre misterele întunecate ale orașului.
În niciun caz nu este un roman polițist, nici nu se poate compara cu unul deși tot rezolvarea unui mister este miza. Chiar și fiind o istorisire gotică, construită într-o notă macabră, nu are acea răceală caracteristică. Din contră, literele sunt rotunjite, lipsite de colțurile amenințătoare, iar povestea de dragoste ce se înfiripă treptat nu face decât să-ți îmbrățișeze mintea și sufletul în timp ce faci turul Barcelonei anilor 1970, un loc sumbru, în care un fluture negru cu aripile desfăcute, împletește trecutul cu prezentul....
Marina are orice ți-ai putea dori de la o carte. Deși numărul de pagini este relativ mic, cuvintele se îmbină atât de frumos încât nu-ți dai seama când o termini. Nu o citești pe ca un roman subțire, o citești ca pe ceva personal, o scrisoare adresată ție, în care un adolescent, Oscar Drai, descrie în primele câteva pagini Barcelona văzută prin ochii unui tânăr vrăjit de frumusețile ce înconjoară internatul unde învăța. Așa cum afirmă chiar un profesor de-al său „această școală nu este un hotel, dar nici o închisoare” deci Oscar are micuțele lui escapade în care hoinărește printre deosebitele palate moderniste. În una din aceste ieșiri o întâlnește pe Marina, o fată îndrăzneață, ce vrea ca ajutată de Oscar să rezolve unul dintre misterele întunecate ale orașului.
În niciun caz nu este un roman polițist, nici nu se poate compara cu unul deși tot rezolvarea unui mister este miza. Chiar și fiind o istorisire gotică, construită într-o notă macabră, nu are acea răceală caracteristică. Din contră, literele sunt rotunjite, lipsite de colțurile amenințătoare, iar povestea de dragoste ce se înfiripă treptat nu face decât să-ți îmbrățișeze mintea și sufletul în timp ce faci turul Barcelonei anilor 1970, un loc sumbru, în care un fluture negru cu aripile desfăcute, împletește trecutul cu prezentul....
Mulțumesc încă o dată Librăriei Online Libris pentru Marina; excepțională carte!
