Be who you are not who they want.

Dragă actorule,

Ştiu că faci totul pentru prietenii tăi, sau cel puţin pentru cei pe care-i crezi prieteni. Întotdeauna încerci să stai cu spatele spre public, îţi spui replicile dar nu le simţi, te forţezi pe tine însuţi să le faci să pară cât de cât reale.
Eşti un actor destul de bun. Ai putea să păcăleşti un nou venit... cineva care te vede prima dată, cineva care n-o să se mai întoarcă pentru că o să i se facă milă de ceea ce devii, acolo, pe şcenă. Ştiu că-ţi plac aplauzele de la final, chiar dacă-ţi dai seama că majoritatea, nu sunt pentru tine, dar zâmbeşi oricum, te înclini şi se lasă cortina.
Ce faci apoi, numai cei care au stat lângă tine o prioadă bună de timp, ştiu. Mergi şi te aşezi pe canapeaua portocalie, care te aşteaptă în acelaş loc, după fiecare spectacol ratat. Începi şi-ţi dai toate măştile jos.. rămâi numai tu şi eşecul tău din seara respectivă. Nimic mai mult. Asta când eşti singur.
Dacă eşti cu "ei" atunci e altă poveste. Începi să-ţi recunoşti talentul pe care nu-l ai şi te laşi prins în laudele lor care nu fac doi bani atunci când rămâi singur şi îţi dai seama cine eşti şi mai ales, cine nu eşti.


                                                                                                       Cu drag, tipa de la recuzită.