Miss Peregrine de Ransom Riggs
Recenzie sponsorizată de cunoscuta librărie online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.
Nu știu dacă se aplică doar în cazul meu, dar atunci când o carte îmi place foarte mult îmi este greu să găsesc argumente care să arate acest lucru. În mintea mea, cărțile pe care le-aș recomanda insistent dobândesc o aură care să facă evident faptul că trebuie citite și de restul lumii. De aceea cuvinte parcă nu-și au rostul și un simplu îndemn pare suficient. Și ca să nu zic că nu am încercat și varianta scurtă..: dragă cititorule, poți citi această carte liniștit! O să-ți placă mult!
„Luna nu strălucea și nimic nu se mișca în tufiș, în afară de noi, și cu toate astea, am știut când să-mi ridic lanterna și încotro s-o îndrept și, preț de o clipă, în fâșia îngustă de lumina, am zărit un chip care părea întruchiparea exactă a coșmarurilor copilăriei mele.”
Miss Peregrine nu a fost nimic din ce mă așteptam - într-un sens constructiv, evident. Știu că o carte nu trebuie judecată în funcție de copertă, dar trebuie să spun că eu m-am îndrăgostit de tot ce intră în alcătuirea design-ului cărții. Coperta, paginile, fontul și imaginile creepy arată calitatea ridicată și te conving să-i faci loc în bibliotecă indiferent de factorul după care judeci volumul. Apoi, după ce-ți sunt furați ochii, conținutul se ocupă de furat restul.
„Se holba la mine cu niște ochi care pluteau într-un lichid întunecat, fâșii de carne brăzdate, de culoarea cărbunelui, atârnând pe corpul lui gârbovit și gura lui larg deschisă, aproape grotesc, lăsând loc unui mănunchi de limbi care șerpuiau ca niște țipari. Am scos un țipăt. Făptura de răsuci și dispăru (...)”
Don't worry, ăsta e cel mai creepy fragment. Nu aș încadra povestea lui Ransom Riggs chiar la genul horror - tot este mai horror ca orice operă a lui Stephen King (nu m-am putut abține) - dar îți poate transmite fiori până într-un moment al acțiunii în care se face puțină lumină și nu mai simți nevoia să verifici ce-ți fac monștrii de sub pat.
Eu, datorită fetiței care levitează în imaginea de pe copertă, mă așteptam să dau de o poveste cu fantome. Înaintând cu cititul, am descoperit că presupunerea mea nu a fost chiar corectă. Ideea cărți este mult mai complexă de atât. De asta pot afirma fără exagerare că sunt o grămadă de întâmplări la care nici nu v-ați fi gândit și că Miss Peregrine vă va uimi încontinuu. Vorbesc serios! Nu sunt fragmente dinamice și apoi plictiseală până la următorul fragment interesant. Nu! Încontinuu se întâmplă ceva captivant. Ransom Riggs nu prea s-a gândit că cititorii lui pot avea și alte activități așa că a decis să îi lege de cartea sa și să îi lase acolo până la finalul acesteia.
Jacob, personajul principal, a crescut alături de bunicul său, Abraham Portman, evreu trecut prin Al Doinea Război Mondial. Scăpat de teroarea acelor vremuri, bunicul îi povestește nepotului despre aventurile sale care de cele mai multe ori par ireale în special datorită prietenilor lui diferiți de la orfelinatul în care a stat o vreme. Chiar dacă timpul a trecut, Abraham este încă „bântuit” de așa-numiții „monștrii” despre care încă povestește. Jacob, crescând și reflectând asupra întâmplărilor prin care a trecut bunicul său ajunge la concluzia că nu au fost decât basme inventate, menite să introducă magia în copilăria sa - și își menține această părere până în ziua morții bunicului său ce pare să fi fost ucis de „monștrii” din poveștile sale. Nefericitul eveniment îl trimite pe tânăr în căutarea adevărului, pe insula Cairnholm, unde se află orfelinatul lui Miss Peregrine și unde zecile de întrebări atât ale personajului cât și ale cititorului primesc răspunsuri - uneori șocante.
Insula Cairnholm mi-a amintit puțin de Shutter Island iar imaginația mea a făcut ca decorul să fie compatibil. Mi-a plăcut foarte tare cum asupra fiecărei enigme se aruncă puțină lumină la un moment dat și cum alături de Jacob începeam să pun totul cap la cap, parcă făcând parte din poveste. Cumva realitatea și ficțiunea se combină atât de bine și de frumos încât nici nu-ți mai pasă care-i care, doar te lași condus de curiozitate și îmbrățișezi toate elementele uimitoare ale acestei cărți. Personajele sunt fascinante, construite într-un mod unic și atrăgător, cu „talente” deosebite care-i pun în valoare și-l seduc pe iubitorul de fantezie. Cititorul rămâne captiv într-o lume cu totul magică și uluitoare în care copiii pot avea și sute de ani, ziua de mâine nu vine niciodată, iar moartea sau tristețea nu există, amintind într-o oarecare măsură de povestea lui Peter Pan. Imaginile vintage aduc o doză de verosimilitate întregii narațiuni datorită faptului că acestea sunt autentice, vechi, împrumutate din arhiva personală a zece colecționari, eroi ai lumii fotografice - așa cum sunt numiți de autor.
Miss Peregrine a început să facă parte din cărțile mele preferate și mă chinuie așteptarea continuării - cei are au citit-o deja știu cum finalul s-a jucat cu emoțiile noastre! Nu știu dacă au fost mai convingătoare cuvintele multe sau cele puține, dar această carte este fantastică și categoric un must read. :)
Jacob, personajul principal, a crescut alături de bunicul său, Abraham Portman, evreu trecut prin Al Doinea Război Mondial. Scăpat de teroarea acelor vremuri, bunicul îi povestește nepotului despre aventurile sale care de cele mai multe ori par ireale în special datorită prietenilor lui diferiți de la orfelinatul în care a stat o vreme. Chiar dacă timpul a trecut, Abraham este încă „bântuit” de așa-numiții „monștrii” despre care încă povestește. Jacob, crescând și reflectând asupra întâmplărilor prin care a trecut bunicul său ajunge la concluzia că nu au fost decât basme inventate, menite să introducă magia în copilăria sa - și își menține această părere până în ziua morții bunicului său ce pare să fi fost ucis de „monștrii” din poveștile sale. Nefericitul eveniment îl trimite pe tânăr în căutarea adevărului, pe insula Cairnholm, unde se află orfelinatul lui Miss Peregrine și unde zecile de întrebări atât ale personajului cât și ale cititorului primesc răspunsuri - uneori șocante.
Insula Cairnholm mi-a amintit puțin de Shutter Island iar imaginația mea a făcut ca decorul să fie compatibil. Mi-a plăcut foarte tare cum asupra fiecărei enigme se aruncă puțină lumină la un moment dat și cum alături de Jacob începeam să pun totul cap la cap, parcă făcând parte din poveste. Cumva realitatea și ficțiunea se combină atât de bine și de frumos încât nici nu-ți mai pasă care-i care, doar te lași condus de curiozitate și îmbrățișezi toate elementele uimitoare ale acestei cărți. Personajele sunt fascinante, construite într-un mod unic și atrăgător, cu „talente” deosebite care-i pun în valoare și-l seduc pe iubitorul de fantezie. Cititorul rămâne captiv într-o lume cu totul magică și uluitoare în care copiii pot avea și sute de ani, ziua de mâine nu vine niciodată, iar moartea sau tristețea nu există, amintind într-o oarecare măsură de povestea lui Peter Pan. Imaginile vintage aduc o doză de verosimilitate întregii narațiuni datorită faptului că acestea sunt autentice, vechi, împrumutate din arhiva personală a zece colecționari, eroi ai lumii fotografice - așa cum sunt numiți de autor.
Miss Peregrine a început să facă parte din cărțile mele preferate și mă chinuie așteptarea continuării - cei are au citit-o deja știu cum finalul s-a jucat cu emoțiile noastre! Nu știu dacă au fost mai convingătoare cuvintele multe sau cele puține, dar această carte este fantastică și categoric un must read. :)
