The role of a writer is not to say what we can all say
Ești scriitor, nu marionetă.
În majoritatea cazurilor spui că îți place independența și ai curajul să construiești o lume numai a ta, având pretenția ca ceilalți s-o înțeleagă - și de multe ori, o fac. Ești misterios, pentru că așa e normal, pentru că așa stârnești interes și-ți populezi lumea. Așezi delicat întrebări pe buzele cititorilor tăi și stai în fotoliul tău, liniștit, savurând fiecare suspiciune trezită în mintea altora, voit. Te joci cu mintea tuturor, pentru că poți, pentru că ei te lasă, pentru că și lor le place. Controlezi cea mai periculoasă armă descoperită vreodată, cuvântul. Poți abuza de puterea lui, nu se va supăra niciodată. Va plânge, dar numai din mândrie. Te va îmbrățișa în vremurile grele și îți va aminti scopurile războaielor duse de tine, cu mult timp în urmă. Poți să-ți pui baza în el, pentru că, de fapt, ți-o pui în tine, stăpânul lui de drept.
Nu-ți trebuie incantații, numai inteligență și pasiune învelite într-o dorință de nedescris. Nu știu ce să spun despre bunătate, mulți s-au descurcat și fără - dar las asta la alegerea ta. Totuși, controlul pe care cuvintele tale îl au asupra multora, trebuie să aibă o limită. Trebuie să știi să le explici că îi controlezi, dar nu din răutate, din dorință. Dintr-o dorință de a nu-i lăsa abandonați, de a-i primi în lumea ta - pentru că oricât de bine ar fi singur, ai nevoie de ei și realizezi asta.
Scrii oriunde; pe caiete îngălbenite sau noi, pe șervețele, pe telefon, pe internet, pe corpurile altor oameni și de multe ori, pe trecutul, prezentul sau viitorul lor. Ești o persoană importantă și trebuie să știi asta încă de la început. Scrii. Oamenii citesc și te cred. Deci, ce îi faci să creadă?
Scrie! Nu folosi cuvinte „amuzante” care ar trebui să evidențieze greșelile altora pentru că vrând sau nevrând ele vor deveni greșeala ta. Nu scrie cuvinte goale - mai devreme sau mai târziu, crezând că ai muncit cum nu se poate mai mult, vei realizat că nu ai făcut decât să umpli un gol cu ceva inutil, bun de șters. Alege să scrii ce simți, cum simți, pentru cine simți! Nu te folosi de ce vor alții pentru a-i încătușa cu ale tale cuvinte, lasă-i pe ei să îți dorească vorbele, să își pună cătușele de plăcere și să fii sigur că nu te vor uita niciodată. Ignoră ceea ce trebuie și fă ceea ce simți! Dacă simți; în caz contrat, oprește-te. Dacă nu răsare Soarele pe dinăuntrul tău de fiecare dată când pui câte un cuvânt la temelia lumii tale, dacă nu radiezi când știi că există măcar o singură persoană care-ți citește lumea, oprește-te.
Premiile nu sunt un răspuns, ci o întrebare: câți oameni s-ar afla în lumea ta, fără ele?
„If writers wrote as carelessly as some people talk, then adhasdh asdglaseuyt[bn[ pasdlgkhasdfasdf” - Lemony Snicket
