Din București în Timișoara

În sfârșit gust și eu din delicatesa numită „vacanță”. Am în față parcă tot timpul din lume și nu știu ce să fac cu el. M-aș apuca de toate și de nimic. Presimt că vara asta nu va face excepție și îmi voi relua rolul de pierde-vară cel puțin până pe ultima sută de metri - așa cum cere tradiția. 

Nu pot să cred că s-a dus și clasa a 11-a! Lăsând orice apropo legat de S. și singurul an în care mai are timp să facă ceva, totuși, s-a terminat clasa a 11-a!!! Sincer, eu aștept să vină o zi de luni în care să merg la școală, încă nu m-a cuprins lenea supremă dar eu am răbdare și știu că mă pot baza pe ea - doar nu m-a lăsat niciodată la greu. 

Gata cu serile pierdute în liceu - în special serile de iarnă. Gata cu scările întunecate pe care nu voi mai avea ocazia să cad pentru că nu văd pe unde merg. Gata cu somnul până târziu în timpul săptămânii. Gata cu o grămadă de obiceiuri care îmi vor lipsi. Gata cu orele care abia începuseră să-mi placă și gata cu zilele de joi în care avem timpul necesar să-mi construiesc câte un puzzle diferit de fiecare dată. Gata cu statul în stație seara așteptând un autobuz cât de cât liber - în cazurile când trebuia să mă opresc prin centru. Gata cu cele două ore de matematică din zilele de luni. Și probabil gata și cu sala de clasă în care s-au întâmplat atâtea - deși, sincer sper să ne lase tot unde suntem.

Trebuie să citesc vara asta, mult. Și să mă uit la seriale, cât de poate de des. Mai am puțin din Pretty little liars și am intrat în faza în care nu vreau să se ajungă la final. O să-mi fie dor de domnul Fitz - în special - dar și de outfit-urile Ariei; sunt pur și simplu geniale. Încă nu m-am hotărât dacă voi reciti lecturile pentru bac, de fapt dacă mă voi chinui recitindu-le sau voi alege calea mai ușoară, adică învățatul comentariilor fără reactualizarea acțiunii din fiecare lectură în parte. Până la urmă e vacanță și trebuie să-mi amintesc asta din ce în ce mai des pentru că mă simt încă încordată. Parcă aștept ceva și nu pot să stau și să dorm fără să analizez cât timp voi pierde prin asta.

E 17.00 și nu pot alege la care dintre ei doi să mă gândesc. Probabil îl voi alege pe cel mai apropiat și mă voi concentra pe orice nu are legătură cu inefabilul și prezența lui volatilă. Până la urmă, timpul le rezolvă pe toate nu-i ala? Dacă și Cioacă a intrat la răcoare după atât de mult timp, cine-mi poate prezice mie viitorul 100%? Nimeni, așa că iau o mică pauză de la globul de cristal - hmm.. cristal. Oricum, în ultimul timp cu glob sau fără, tot deciziile neașteptate le-am luat fără să mă gândesc la un motiv concret. Deja vorbesc aiurea și cred că știu a cui e vina. Partea bună e că o să treacă. Partea proastă e că mi-aș fi dorit să mai dureze.

Postări populare