Și strigă...

...blestemată fie ea!

- Deci, ca să înțeleg mai bine, pui totul în spinarea unor cioburi nesemnificative?
- Eu nu-ți pot influența gândurile așa că nu încerca să mă faci să privesc în altă parte, să nu-mi văd chipul brăzdat de crăpăturile diabolice care mi-au dat planurile peste cap! 
- Este copilăresc, știi asta la fel de bine ca mine.
- Probabil, dar chiar și așa, mi se pare că ideea asta îmi invadează gândurile și nu mă lasă să-mi fac propriile alegeri. Sau în cazul de față nu îi lasă pe alții să își facă alegerile, alegeri importante pe care trebuiau să le facă de mult, foarte mult, timp.
- Încă mai vorbim despre o oglindă spartă?
- Nu cred. Știi, era o melodie care spune că o tipă era îndrăgostită de un tip și a întrebat stelele dacă există un viitor pentru ei. Aș avea nevoie de asta acum. Dar cum se ajunge la stele? Și mai important, cum se vorbește cu ele?
- Nu știu copilă. La vârsta ta stele sunt ușor de atins numai că ești singura care poate ști drumul. Eu voi fi lângă tine, mereu. Doar spune-mi când îți dorești o ploaie de stele copilă. Îți pot oferi asta.

...blestemați fie ei, pentru sentimentele lor!