Caution!
- Răbdare și maturitate, copilă? Răbdare și maturitate?
- Sigur, nu poate fi așa de greu bătrâne. Deocamdată am învățat să respirăm fără să ne gândim cum respiră celălalt. Aștept momentul în care vom uita să ne întrebăm dacă celălalt mai respiră de fapt. Sau poate asta sunt doar eu și multitudinea de filme pe care le-am văzut vreodată.
- Deci, nu ești sigură nici pe tine, nici pe el?
- Cum ai vrea mai exact să fiu sigură pe el? Nici măcar nu-l cunosc; nici măcar nu știu de ce ar trebui să-l cunosc. Câteva zile, atât, câteva zile am fost mai atentă și era să se ducă totul naibii din cauza detaliilor. Nu-mi plac detaliile.
- Destul de corect, dar știi și tu că detaliile fac diferența și că..
- Nu, chiar nu vreau să aud. Nu mă interesează detaliile lui. Nici măcar n-am vrut vreodată să aflu ceva mai mult. Eram chiar bine undeva în mintea mea, fără detalii care să facă totul mult mai complicat și apoi să șteargă cu un burete murdar fiecare lucru pe care mi-l aminteam altfel. Înțelegi? Eu vreau să rămână mereu același; iar dacă l-aș cunoaște, asta s-ar duce de râpă. Nu crezi?
-Bine, e o teorie. Însă, nu mi-ai spus nimic despre ce s-ar întâmpla în cazul în care tu ai avea dreptate. Gândește-te cum ar fi să-l cunoști și să realizezi că de fapt ai știut în tot acest timp cine este și cum este, alții or fi greșit.
- Ideea e cum se știe el? Dacă ar fi să bea o licoare pentru a spune adevărul, cine ar fi el de fapt? Mă-ndoiesc că mai știe ceva despre picturile pe sticlă, de care menționa acum doi ani. Păcat, chiar eram curioasă... Apoi, dacă a renunțat chiar din cauza ei? O fi văzut că ea a exersat mai mult, că desenele ei sunt mai bine și așa s-a gândit să renunțe.
- Haha, tu știi foarte bine cum e cu etapa asta, nu-i așa?
- Depinde ce vrei să insinuezi. Niciodată nu mi-am putut explica de ce m-am oprit, dar mereu mi-am răspuns gândindu-mă la B. care era mai talentată și apoi, apoi nimic.
- Sfatul meu ar fi să nu repeți asta acum.
- Adică?
- Așteaptă, dar nu aștepta cu altcineva. Așteaptă singură.
- Nu ar mai avea importanță. Deja cred că a aflat de „altcineva”.
- Atunci fă-l să afle opusul. Ajută-l să facă ce vrei să facă, altfel, degeaba copilă.
- Nu, acum e singur. Trebuie să se descurce! Dacă nu, poate să o ia în brațe și îi va trece.
- S-a zis cu maturitate, nu?
- E prea devreme pentru astfel de întrebări...
- Sigur, nu poate fi așa de greu bătrâne. Deocamdată am învățat să respirăm fără să ne gândim cum respiră celălalt. Aștept momentul în care vom uita să ne întrebăm dacă celălalt mai respiră de fapt. Sau poate asta sunt doar eu și multitudinea de filme pe care le-am văzut vreodată.
- Deci, nu ești sigură nici pe tine, nici pe el?
- Cum ai vrea mai exact să fiu sigură pe el? Nici măcar nu-l cunosc; nici măcar nu știu de ce ar trebui să-l cunosc. Câteva zile, atât, câteva zile am fost mai atentă și era să se ducă totul naibii din cauza detaliilor. Nu-mi plac detaliile.
- Destul de corect, dar știi și tu că detaliile fac diferența și că..
- Nu, chiar nu vreau să aud. Nu mă interesează detaliile lui. Nici măcar n-am vrut vreodată să aflu ceva mai mult. Eram chiar bine undeva în mintea mea, fără detalii care să facă totul mult mai complicat și apoi să șteargă cu un burete murdar fiecare lucru pe care mi-l aminteam altfel. Înțelegi? Eu vreau să rămână mereu același; iar dacă l-aș cunoaște, asta s-ar duce de râpă. Nu crezi?
-Bine, e o teorie. Însă, nu mi-ai spus nimic despre ce s-ar întâmpla în cazul în care tu ai avea dreptate. Gândește-te cum ar fi să-l cunoști și să realizezi că de fapt ai știut în tot acest timp cine este și cum este, alții or fi greșit.
- Ideea e cum se știe el? Dacă ar fi să bea o licoare pentru a spune adevărul, cine ar fi el de fapt? Mă-ndoiesc că mai știe ceva despre picturile pe sticlă, de care menționa acum doi ani. Păcat, chiar eram curioasă... Apoi, dacă a renunțat chiar din cauza ei? O fi văzut că ea a exersat mai mult, că desenele ei sunt mai bine și așa s-a gândit să renunțe.
- Haha, tu știi foarte bine cum e cu etapa asta, nu-i așa?
- Depinde ce vrei să insinuezi. Niciodată nu mi-am putut explica de ce m-am oprit, dar mereu mi-am răspuns gândindu-mă la B. care era mai talentată și apoi, apoi nimic.
- Sfatul meu ar fi să nu repeți asta acum.
- Adică?
- Așteaptă, dar nu aștepta cu altcineva. Așteaptă singură.
- Nu ar mai avea importanță. Deja cred că a aflat de „altcineva”.
- Atunci fă-l să afle opusul. Ajută-l să facă ce vrei să facă, altfel, degeaba copilă.
- Nu, acum e singur. Trebuie să se descurce! Dacă nu, poate să o ia în brațe și îi va trece.
- S-a zis cu maturitate, nu?
- E prea devreme pentru astfel de întrebări...
