Both masters at the art of sabotage
- ...oglinda a ceea ce se va întâmpla în viitor.
El continuă să vorbească. Eu continui să mă gândesc la parfumul lui și să învârt pixul între degete. Este genul de persoană pe care o admir - oricât de nepotrivită ar fi situația. Asta spune multe, mie nu-mi plac oamenii în general, iar persoanele cu gândirea lui în special. Are pur și simplu acea dăruire față de ceea ce face, iar asta nu m-a lăsat indiferentă, nici pe mine nici pe ceilalți - chiar dacă puțini sunt cei care ar recunoaște asta.
- La ce vă gândiți acum?
Aș putea ridica mâna și răspunde cu „La orice altceva decât viitor.” - dar nu o fac, nu merită. Îl privesc în continuare sperând să pară o privire cât mai concentrată dar totuși să nu cad în extremă, apoi o să aibă impresia că vreau să răspund la orice întreabă. Sincer, vreau. Fiecare are părerea lui și dreptul să și-o spună dar din tot ce i-aș putea eu adresa, nu ar ieși decât o discuție fără cap și fără coadă. Suntem atât de diferiți și el este pur și simplu acoperit de tot ce se încadrează în normalul zilelor noastre, tot ce spune este atât de firesc încât pare greșit, plictisitor.
- Vă doriți o familie a voastră?
- Daaaa!
- De ce?
Și liniștea apare iar, la fel de hotărâtă să rămână ca de fiecare dată când răspunsul trebuie să aibă mai mult de două litere. Apoi, încep să mă gândesc la ce i-aș putea răspunde în caz de extremă urgență și-mi dau seama că nu știu - mai mult de atât, că nu vreau un soț și clar nu vreau niște copii. Nu aș face decât să mă contrazic cu el, așa că tac.
- Ca să nu murim singuri.
Râsete. Normal, fiecare pasărea pe limba ei piere - nu-i așa? De ce să mint? Zâmbesc și eu sperând să nu dau de bănuit în ceea ce privește motivul și reușesc să mă controlez.
- Copii, ne naștem și murim singuri. Așa cum nimeni nu ne-a întrebat când ne-am născut, la fel, nu vom fi întrebați nici când vom muri.
Nu neapărat - aș ține să precizez. Poți muri când vrei tu, dar el nu ar accepta o astfel de idee.
- ... singurul motiv trebuie să fie iubirea. Dacă până și în momentul în care suntem întrebați mințim, din motive complet paralele cu iubirea, atunci înseamnă că am trăit degeaba.
Ce spui de iubirea pentru bani totuși - trebuie să aibă și ea nu rol.
- Fericirea nu constă în lucrurile materiale...
Nu mereu.
- ... ea este simplu de găsit...
Sigur că da, pe tarabe în fiecare piață.
- Viața o să vă dovedească asta.
Aștept.
