Cafea palidă

- E un fel de provocare?

- Poate să fie. Mie îmi place să o văd mai mult ca pe o promisiune. Până la urmă, dacă eram în stare să fac treaba asta acum câțiva ani, acum de ce să nu mai fiu? Corect?

- Întrebările de genul acesta pot să aibă multe răspunsuri - știi și tu. Ți-ai făcut o listă?

- Nu, dar sunt tentată. Cu toate că listele mai și fură din entuziasm din când în când.

- Ești entuziasmată?

- Nu încă, dar poate o să fiu. Deocamdată sunt liniștită - ca atunci când apuci să îți tragi sufletul după o perioadă foarte încărcată.

- Nu că ar fi cazul în situația de față...

- Sigur că nu. :)

- Începem de mâine?

- Da. Putem spune că am început deja de azi. 

***

Bătrâne, câteodată îmi amintesc atât de bine niște detalii care par de o importanță aproape inexistentă! Apoi, după ce le analizez bine, am impresia că ar trebui să fac ceva cu ele, să le includ în ceva - și nu știu în ce. Apoi, cu inima din ce în ce mai frântă, realizez că într-o zi și detaliile astea o să dispară, așa cum au dispărut și cele pe care voiam să mi le amintesc duminică. Până la urmă o să ajung să nu mai știu numele persoanelor din stânga și din dreapta, titlul cărții pe care îl citeam în primul an, persoana de la care am primit-o și locul pe care l-am ales doar ca apoi să-l părăsesc într-o direcție complet opusă. Vremurile alea erau mai bune. Nu știu cum sau de ce, dar parcă era mai mult suflet în orice.