"hahahahaha!!!" se auzea de sus

Și-am ieșit amândoi la plimbare spre punctul X. Îmi mențin părerea despre ce-ți face negrul. Ai plecat capul și ai zâmbit. Nu știu dacă ironia sorții a fost de vină sau a mai rămas vreun strop de plăcere. 

Așa s-a ales praful de memoria mea - nu-mi mai amintesc unde a fost de fapt problema, dar îmi aduc aminte promisiunea pe care mi-ai făcut-o. Nepotrivită. Totuși, cred că te-am ajutat să te ții de ea. Asta mă amuză.

Cred că partea tristă a venit când am realizat că ești exact genul după care aș întoarce capul - nu știu dacă să mai adaug „încă”.