Capcana de Sarah Wray
Vreau să citesc această carte încă de când a apărut în România, acum cinci ani. N-am ajuns să pun mâna pe ea atunci și cu timpul dorința s-a estompat, trimițând „Capcana” într-un ungher întunecat al memoriei mele. Zilele trecute, plimbându-mă printre rafturile bibliotecii, am găsit-o și am luat-o fără să stau pe gânduri. Îmi amintesc așteptările pe care mi le formasem acum cinci ani și nu sunt cu mult diferite de cele pe care le-am avut acum. Posibil să fi fost și ele prea înflorate și de aici gustul puțin amar, dar nu pot scăpa de gândul că acestei cărți îi lipsește ceva ce-ar fi putut-o face foarte bună!
Carte este împărțită în trei părți: „Tabăra”, „Peștera” și „Sfârșit”. Înainte să înceapă povestea propriu-zisă, în prolog ne „vorbește” un tânăr ce fuge să-și salveze viața. Înconjurat de întuneric, delirând și întrebându-se dacă va mai ajunge viu acasă, acesta încearcă să-și adune toate forțele pentru a-și continua fuga spre - speră el - o cale se scăpare.
Personajul principal, Luke Sheldon, este unul dintre zecile de tineri trimiși în Tabăra Speranței, unde va lua partea la „Programul Complet pentru Tineri” - program ce se adresează copiilor dotați, premianți la concursuri științifice. Odată ajuns acesta se împrietenește cu Matt și își reia relația de prietenie cu o fostă colegă din școala primară, Natalie. În continuare ne sunt prezentate activitățile la care tinerii iau parte în tabără și felul în care se formează anumite bisericuțe, dând naștere unor conflicte specifice vârstei. Deși profesorii îndrumători ar trebui să inspire încredere, imaginea le este pătată atunci când iese la iveală o poveste stranie, petrecută în tabără. Aceasta spune că, în urmă cu doi ani, din tabără au dispărut trei copii ce n-au mai fost găsiți niciodată. Deși la început este privită ca o poveste de spus în jurul focului, cu timpul, groaza copiilor ia proporții.
Pentru că misterele ce se învârt în jurul Taberei Speranței nu erau destule, în cabana unde este cazat Luke alături de Matt și încă doi-trei tineri, încep să apară bilețele de nicăieri. Pe fiecare dintre ele este scris un cod, care odată dezlegat dezvăluie un indiciu către găsirea unui comori ascunse. Așa cum este de așteptat, fiecare indiciu le stârnește curiozitatea din ce în ce mai tare. Toată „aventura” pare un joc pus la cale de organizatori, până când, un bizar accident duce la rănirea uneia dintre fetele care iau parte la găsirea misterioasei comori. Întâmplarea nu duce decât la mai multe semne de întrebare. Deși mare parte din vină pare să îi aparțină fetei, restul tinerilor nu sunt convinși că de fapt nu a fost vorba despre o capcană pusă la cale chiar de îndrumătorii lor. Frica începe să le dea târcoale, dar într-un final, ambiția de a găsi comoara învinge și pun la cale un plan. Ziua în care acesta ar trebui pus în aplicare nu este una dintre cele norocoase. Majoritatea copiilor din tabără dau semne că s-ar îmbolnăvi, situația lăsându-i doar pe Luke și Natalie în stare să plece în căutarea următorului indiciu și a comorii. Așa ajung cei doi în peșterile de sub tabără, unde întorsăturile de situație sunt ca la mama lor acasă.
Mi-ar fi plăcut să petrec mai mult timp alături de această carte, să aflu mai multe, să simt că particip și eu la căutările comorii. E adevărat că la final se aruncă puțină lumină peste unele mistere, dar tot rămân numeroase întrebări fără vreun răspuns clar. În mare, mi-a plăcut acțiunea cărții - dacă nu s-ar fi întâmplat toate pe repede-nainte, mi-ar fi plăcut mai mult. N-am avut timp să surprind evoluția personajelor, să le cunosc poveștile, să empatizez cu dramele lor și să le înțeleg deciziile. S-a văzut din răsturnările de situație că autoarea aștepta de mult să-l șocheze pe cititor dar nu știu cât de bine i-a reușit. N-ai timp să-ți faci o anumită părere despre X ca apoi ea să fie cu totul distrusă și tu să rămâi gură-cască. Totuși, recomand cartea pentru perioadele în care nevoia cere o lectură rapidă și cu nițel suspans.
Acolo e ceva. Privind. Așteptând.
