21.07.2013
"Știu că pretinzi a fi aceeași persoană cu care am vorbit toată ziua. Știu că zâmbetul îți este la fel de lasciv ca întotdeauna și mai știu că nu-mi vei spune nimic, ca de fiecare dată. Completez prin a spune că nici nu este nevoie. Cuvintele sunt de prisos - amândoi știm despre ce a fost ziua asta de fapt. Nu ne mințim, dar ne ascundem de realitate - tu mai mult ca niciodată.
A reușit să te șteargă. Ochii nu-ți mai strălucesc așa cum obișnuiau, și culoarea lor care mă hipnotiza după fiecare clipire, este înecată într-un gri trist, dureros de trist. În cazul tău ce nu te omoară te face să-ți dorești s-o fi făcut. Ai clacat E. - ăsta a fost momentul, asta a fost ziua în care s-a terminat. Răbdarea ta și șansele împărțite cu generozitate au explodat și au distrus tot ce construiseși între timp. E gata. Totul e dus. Ai pierdut E. - acum este o certitudine.
O să-mi fie dor de ceea ce deveniseși. O să-mi fie dor de căldura ta și de încrederea pe care o acordai iubirii. Dar voi fi tot aici. După câteva rânduri mă voi întoarce lângă tine în pat și te voi strânge în brațe, conștient că nu vei simți nimic iar mâinile-mi vor îngheța cu timpul. Adevărul e că te-am pierdut și eu. Regret. Un alt regret.
Regret că nu te voi mai vedea niciodată așa cum te-am văzut până acum și că te vei întoarce la partea ta rece, lipsită de sentimente. Regret că suferi E., pentru că oricâte ziduri ai ridica, îți văd ochii înlăcrimați și îți aud respirația grea. Te abții și regret că nu te poți descărca de față cu mine. Acum înțeleg ce simțeai tu la început, când rolurile erau cumva inversate. Neplăcut regret. Îmi pare rău, sincer rău.
O să-mi fie dor de tine E. De cea căreia îi păsa."
"Știu că pretinzi a fi aceeași persoană cu care am vorbit toată ziua. Știu că zâmbetul îți este la fel de lasciv ca întotdeauna și mai știu că nu-mi vei spune nimic, ca de fiecare dată. Completez prin a spune că nici nu este nevoie. Cuvintele sunt de prisos - amândoi știm despre ce a fost ziua asta de fapt. Nu ne mințim, dar ne ascundem de realitate - tu mai mult ca niciodată.
A reușit să te șteargă. Ochii nu-ți mai strălucesc așa cum obișnuiau, și culoarea lor care mă hipnotiza după fiecare clipire, este înecată într-un gri trist, dureros de trist. În cazul tău ce nu te omoară te face să-ți dorești s-o fi făcut. Ai clacat E. - ăsta a fost momentul, asta a fost ziua în care s-a terminat. Răbdarea ta și șansele împărțite cu generozitate au explodat și au distrus tot ce construiseși între timp. E gata. Totul e dus. Ai pierdut E. - acum este o certitudine.
O să-mi fie dor de ceea ce deveniseși. O să-mi fie dor de căldura ta și de încrederea pe care o acordai iubirii. Dar voi fi tot aici. După câteva rânduri mă voi întoarce lângă tine în pat și te voi strânge în brațe, conștient că nu vei simți nimic iar mâinile-mi vor îngheța cu timpul. Adevărul e că te-am pierdut și eu. Regret. Un alt regret.
Regret că nu te voi mai vedea niciodată așa cum te-am văzut până acum și că te vei întoarce la partea ta rece, lipsită de sentimente. Regret că suferi E., pentru că oricâte ziduri ai ridica, îți văd ochii înlăcrimați și îți aud respirația grea. Te abții și regret că nu te poți descărca de față cu mine. Acum înțeleg ce simțeai tu la început, când rolurile erau cumva inversate. Neplăcut regret. Îmi pare rău, sincer rău.
O să-mi fie dor de tine E. De cea căreia îi păsa."
S.R.M.
