So many books, so little time.

Cum citeam mai devreme despre anumite persoane, așa am și eu nevoie de un sfârșit. Momentul acela în care să îmi iau la revedere și să știu că orice ar urma după, nu mi-ar schimba decizia. Însă, oricât l-aș invita, sfârșitul nu poate să apară decât în absența ta - provizoriu, până apari și zidurile lumii mele se zguduie în mod obișnuit. 

Oricum, am spus că încep să te mai las și pe planul doi în timp ce îmi amintesc propriile dorințe. Zilele trecute am deschis postarea din Ajunul Anului Nou (toate astea se scriu cu litere mari?) și am început să bifez ce am făcut și ce nu. Mai bine să nu intru în detalii. Planurile sunt atât de bune la început! Îți oferă tone de optimism și ai impresia că ești pe drumul cel bun, după care realizezi diferențele dintre realitate și așteptări. Așa se duce totul într-un loc întunecos.

Una peste alta, vreau să citesc. Gata cu orice m-ar fi oprit până acum. Cu practică sau fără, îmi dau seama că nu mai e mult până se duce și anul ăsta de liceu, iar odată cu vacanța probabil va veni și momentul în care M. își va lua rămas bun - deocamdată, n-aș paria pe asta. Și tot odată cu vacanța vine timpul. Nu mult, de fapt incredibil de puțin, dar este timp. Bun și ăsta. Timp pentru cărți! Mă tot plimbam azi printr-o librărie și când am conștientizat câte apariții noi sunt am zis că viața nu e corectă! La un moment dat abia așteptam să văd și pe rafturile librăriilor din România anumite cărți, acum parcă au explodat toate editurile. Sau poate doar orizonturile mele s-au lărgit și mă interesează mai mult subiecte. Într-adevăr m-am trezit citind cărți pe care nu le-aș fi citit în alte vremuri deci da, ultima variantă pare cea mai corectă. 

Știu că ați avut de dat teze și presupun că vă mai așteaptă teste și ascultări pentru ultimele note puse pe fugă. Baftă! Dar nu uitați să respirați - și expirați între paginile unei cărți bune! :)