pe vremuri era așa

Cel mai sigur, dacă i-aș spune, bătrânul ar sublinia de fiecare dată când i s-ar da ocazia, că a avut dreptate și că drumul putea să fie mult mai plăcut și mult mai simplu de parcurs dacă îi ascultam sfaturile de la bun început. Sigur, ar avea dreptatea. Cu toate astea, așa cum singur a încercat să mă învețe să gândesc, nu ar mai fi fost drumul meu dacă era mai plăcut și mai simplu. Și nu cumva ratam multe idei pe care le aveam de adunat ca să le folosesc pe viitor? Ba da. Deja aici cred că s-ar simți mândru.

Încă nu înțeleg cum a ajuns hârtia maro să fie discriminată într-un asemenea hal, dar se pare că nu i s-a dus lipsa foarte mult nici în căsuța noastră. Oare librăriile nu știu că trunchiul copacului poate să fie decupat de pe hârtie maro? Situația a fost salvată într-un final, dar căsuța și-a deschis ușile mai târziu decât plănuia, pentru că durează ceva să colorezi atâtea trunchiuri câte puteai să decupezi. 

Apropo de colorat și decupat, bătrânul mi-ar spune să fac asta mai des...