ovo-lacto-prieteneală

- Cine știe pe unde a ajuns brățara prieteniei...

- Câți ani ar trebui să aibă?

- Probabil între 12 și 14 ani. Nici eu nu mai țin minte. Mă simt prost că nu mai țin minte.

- Măcar știi că a existat și probabil încă mai e pe undeva.

- Probabil că este.

- Ce-ți mai amintești din perioada aia?

- Încerc să nu-mi mai amintesc. Deja pot să recunosc un model în toate poveștile astea.

- Care e ăla?

- Se pare că în ambele cazuri eu eram în povestea greșită.

- Și ele nu?

- Ba da, putem să spune că și ele.

- Deci a fost vina ambelor părți?

- Nu este întotdeauna?

- Tu să-mi spui.

- Este. Numai că mi-a luat mie mai mult să-mi amintesc părțile mele de vină. E interesant cum funcționează și amintirile astea. Nu știi niciodată ce mai apare la suprafață.

- A fost ciudată discuția?

- Nu prea. A fost ciudată pentru că nu a fost ciudată. Mă așteptam la cu totul altceva.

- Crezi că a fost mai bine așa?

- De ce să nu fie? Cine-și dorește să realizeze că este încă atât de prins în trecut? Eu nu. Așa că da, a fost foarte bine. Poate ușa a fost deschisă în tot acest timp și eu n-am știut.

- Intri?

- Nu. Nu este genul ăla de ușă.