când îți rupi singur(ă) petalele

Cum spuneam și despre brățara aia a prieteniei și revelațiile pe care le-a adus, parcă modelul după care se întâmplă lucrurile e același. Desigur, am mai auzit de treaba asta; chestii care se tot repetă până îți dai seama unde greșești. Acum, întrebarea mea e, până să ajungi pe noul drum, ce faci cu vechiul drum? Sari pur și simplu de pe el fără să te asiguri? Pășești ușor, cu grijă, să nu deranjezi firele de iarbă care-l înconjoară? Sau nu contează pentru că tot acolo ajungi?! 

Când mă gândesc că nu părea să semene cu nimic.. parcă mă apucă râsul. Bine, nu e chiar cum mă așteptam, dar trebuia să îmi dau seama că dacă ar fi așa ușor de recunoscut, toată lumea ar face-o. Cine spunea că toată treaba stă în detalii, bine spunea! Mă gândesc și la ziua de ieri cu felul ciudat de a.. da enter când nu trebuie. Ca acum mulți ani. Genul ăla de perioadă pe care tu ai depășit-o și crezi că toți au depășit-o alături de tine. Ei bine, eu am aflat ieri că nu e așa (genius). Mă rog, nu mă plâng, mai bine mai târziu decât niciodată. Cine știe pe ce drum mă întorceam. Probabil același.