Larklight de Philip Reeve

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.

„Dimineața m-am trezit într-un pat confortabil, într-un apartament încântător, ale cărui ferestre dau spre o grădină bine îngrijită, cu mulți fagi roșii foarte înalți. Mi-am dat imediat seama că mă aflat pe planeta Marte căci am recunoscut în zare culmile înzăpezite ale Muntelui Victoria, arătând exact ca în tabloul din salonul albastru de la Larklight.”

O POVESTE INCITANTĂ DESPRE CURAJ ȘI TĂRIE DE CARACTER ÎN CELE MAI ÎNDEPĂRTATE ZONE ALE SPAȚIULUI. 

Recunosc că Philip Reeve știe cum să construiască o poveste plină de suspans! Chiar dacă acțiunea pare mai potrivită pentru copii, eu m-am bucurat de fiecare detaliu ce intră în compoziția aventurii de pe Larklight. Ca să se înțeleagă, Larklight este casa lui Art și a surorii sale, Myrtle - nimic neobișnuit până aici. Însă, dacă aș spune că locația casei este în spațiu? Mult mai bine!

Să recapitulăm: Art, împreună cu sora și tatăl lui își trăiesc viața liniștiți pe Larklight, alături de creaturi precum peștii care zboară prin spațiu, Zbârnâitorii Roșii de grădină, porcii plutitori, etc. Toate bune și frumoase, până într-o zi când mult așteptata navă-curier aduce vești de la un anume domn Webster care intenționează să le facă o vizită în interes științific - tatăl celor doi fiind un cunoscut cercetător.

După minuțioase pregătiri, în ziua cea mare, vizita vine din partea unei creaturi înspăimântătoare: un păianjen uriaș însoțit de o armată de alți păianjeni mai mici - dar la fel de înspăimântători. După ce „îmbracă” Larklight în propriile pânze, păianjenii atacă gazdele fără niciun motiv aparent. Din fericire, atât Art cât și Myrtle reușesc să scape și să-și pornească aventura spre reședința guvernatorului din Port George, pentru a-i cere ajutorul. Chiar dacă intenția lor este bună, planul le scapă de sub control atunci când aterizează pe Lună și dau de altă amenințare: Molia Olăreasă. 

E adevărat că multe din întâmplările ce urmează nu sunt cele mai fericite, dar mulțumită lor, Art și Myrtle își fac un grup de prieteni noi - nu cei mai doriți de către ei, dar cei mai potriviți în situația dată: pirați spațiali. Nu, nu mă refer la pirați normali - echipajul este alcătuit din tot felul de ființe extraterestre interesante, conduse tocmai de Jack Havock, „teroarea continentului eteric”.

Mă bucur mult că am citit în sfârșit cartea lui Philip Reeve. Cel de-al doilea volum stă pe rafturile bibliotecii mele de ani buni, așteptând să fie citit. Acum se va întâmpla și acest lucru. Personajele cărții mi-au devenit foarte dragi, ca să nu mai zic de felul în care este scrisă povestea, descrierile superbe alea spațiului în viziunea autorului și paragrafele pline de amuzament, specifice genului. Nu cred că mai e cazul să spun scriu că ilustrațiile pe care le conține cartea dau un farmec cu totul aparte lecturii - dar am spus-o scris-o.

„Dar mai întâi, voi gusta o brioșă unsă cu unt și voi bea o ceașcă de ceai.”