Un motan pe nume Bob de James Bowen

Recenzie sponsorizată de cunoscuta librărie online, Libris! Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză!

Citindu-i autobiografia lui James Bowen, facem cunoștință cu cel mai carismatic motan, „celebritatea felină”, Bob. Pe parcursul celor 240 de pagini cititorul își face un prieten necuvântător ce emană inteligență și stil prin fiecare fir de păr din blană.

După divorțul părinților, factor care i-a zbuciumat anii adolescenței, și nenumăratele mutări ce i-au furat speranțele unei vieți bazate pe stabilitate, James Bowen se întoarce în Anglia unde își încearcă norocul pe plan muzical. Datorită socotelilor care nu ies chiar așa cum s-ar fi așteptat, acesta se refugiază în droguri începându-și viața pe străzi. Suportă consecințele propriilor fapte și aspirând totuși la o viață mai bună începe un program de recuperare, își câștigă existența ca artist ambulant pe străzile londoneze și spune „acasa” unei locuințe modeste, oferită oamenilor în situația lui.

Întâlnirea dintre James și prietenul blănos are loc când primul găsește la ușa unuia dintre vecinii de bloc un motan portocaliu, rănit, care se dovedește că nu aparține nimănui. Deși speriat de responsabilitate, hotărăște să aibă grijă de el, îi dă numele „Bob” iar după ce problemele de sănătate dispar, îl lasă liber în stradă, convins fiind că nu-l va mai vedea vreodată. Mustăciosul îl contrazice dovedindu-și afecțiunea și loialitatea până când cei doi devin de nedespărțit. Relația lor evoluează după ce din colegi de apartament, devin o echipă în care fiecare-l pune pe celălalt în valoarea. Dovadă stau recompensele mult mai mari pentru micile spectacole ale celor doi și „atențiile” primite de Bob atât de la turiști cât și de la localnici.

„Faptul că îl aveam pe Bob alături de mine deja îmi schimbase modul în care îmi trăiam viața. Mă făcuse să mă comport după anumite standarde, să-mi îmbunătățesc stilul de viață din multe puncte de vedere.”

Un motan pe nume Bob nu duce lipsă de momente amuzante cum este ziua în care James găsește pisoiul folosind WC-ul ca un om sau momentul în care ghemotocul portocaliu încolăcit în cutia chitării își arată curajul alungând un câine mult prea atras de mâncarea sa. Eternul mister al unei întinse părți din carte este proveniența motanului și motivul pentru care acesta și-a abandonat vechiul trai. Deși evident îngrijorat pentru felul în care noul său prieten și-ar fi putut duce zilele până să-l întâlnească, de la un anumit punct, James acceptă că Bob este „o pisică fără trecut” fapt ce contribuie la farmecul roșcatului. Cum importanța trecutului începe să piardă teren tânărul hotărăște să-și părăsească definitiv vechile obiceiuri și că închidă capitolul „droguri” - atât pentru el cât și pentru Bob.

„Nu mă simțeam mândru că sunt un dependent de droguri în stadiul de recuperare și cu siguranță nu eram mândru că trebuie să merg la clinică o dată la două săptămână și să-mi iau medicamentele de la farmacie zilnic. Așa că mi-am făcut o regula: dacă nu era absolut necesar, în aceste excursii nu aveam să îl iau pe Bob cu mine. Știu că s-ar putea să sune tâmpit, dar nu voiam să cunoască acea parte a vieții mele. Ăsta era încă un lucru cu care mă ajutase; chiar vedeam toată partea aceea ca pe trecutul meu. În viitor mă vedeam scăpat de dependență, trăind o viață normală. Nu trebuia decât să fac lunga călătorie care avea să mă ducă spre acel punct.”

Perioada de sevraj prin care urmează să treacă îi schimbă perspectiva asupra vieții și îi reamintește că are pentru cine să lupte în continuare. Bob îl ține ocupat și încearcă să-i atragă atenția de la durerea instalată în tot corpul, ba chiar se asigură că nu este mort mușcându-l de picior și lipindu-și năsucul de obrazul lui. De la un singuratic ce încearcă să-și câștige a doua șansă într-o societate în care marea majoritate judecă după aparențe, James își depășește propria dramă lăsând în urmă dependențele de orice fel și construindu-și o nouă viață alături de Bob, pe care-l consideră copilul său. 

„Iar vestea bună era că mare parte din cei care încetineau și îl vedeau pe Bob se îndrăgosteau pe loc de el.”

Vă recomand această carte fiind sigură că și voi îl veți îndrăgi pe blănos, iar faptul că povestea este una adevărată nu face decât să aducă și mai multe plusuri. Serios.. cei doi mușchetari sunt ca un magnet! Priviți aici sau aici.