pace și suflet

Cât timp a fost vorba de colaborarea dintre noi, nu mi-a plăcut deloc stilul ei. Prea schimbătoare, prea violentă în exprimare, prea ușor de impresionat - câteodată. Mă rog, îmi asum că rolul meu e posibil să-mi fi oferit această perspectivă întunecată asupra ei, dar alta e ideea acum.

Am ascultat un interviul în care povestea despre lucruri de bine și spunea acolo, foarte calmă și sigură, cum important este să hotărăști ce e bine pentru tine, ce-ți face ție bine - și treaba asta e spusă pe cel mai calm și prietenos ton, fără pic de egoism. Așa că m-a convins.

M-am târât până pe șezlong și m-am gândit la treaba asta - ce-mi face mie bine? Așa că am decis ca odată ajunsă înapoi în B. să îmi cumpăr niște flori frumoase, să scot un scaun pe balcon, să aduc încă unul pe post de masă și să-mi așez pe cel din urmă câteva cărți. Dacă vremea a fost anunțată corect și într-adevăr urmează ploi, ar fi perfect. 

Am început ieri să citesc o carte al cărei personaj principal este o tipă care se bucură de liniște. Sigur, nu am ajuns foarte departe cu lectura și cel mai sigur, liniștea respectivă nu e chiar ce-și dorește, dar oprindu-mă unde sunt, așa pare. Alt lucru care-mi face bine - liniștea. Chiar și în ultima perioadă, cu toate că a fost de multe ori întreruptă de amărăciune, liniștea a făcut bine. Liniștea a adus întrebări importante și conștientizări care ar fi fost ascunse după zgomotul unui film, după o conversație sau după alte chestii asemănătoare, ca de exemplu, un teanc de vase nespălate sau lipsa a ceva dulce din toată casă.

Deci - fără deci - avem așa: flori, scaune pe balcon, cărți, liniște, ploaie. Poate se strecoară și o pisică în treaba asta. :)