apă sărată

I. Ok, ideea e că genul acesta de vreme nu aduce niciodată amintiri plăcute. Nu. Retrag. Aduce amintiri plăcute, amintiri care nu își mai au sensul acum și care nu fac decât să răvășească tot ce prind. Cine are nevoie de așa ceva?

Eu îmi amintesc bine de ea - din ce în ce mai des în ultimul timp. Azi i-am urmat programul și sfaturile, i-am călcat pe urme și m-am bucurat de câteva cărți bune care mă așteptau de ceva timp, am mâncat o pizza destul de reușită, am socializat cu drag, m-am bucurat de puțin bronz lipit de mine din întâmplare, iar acum parcă e mai ordine. Parcă am mai mult timp și parcă toți norii din ultima lună au dispărut treptat și m-au lăsat să mă bucur de lucrurile mărunte. Mă simt încă paralizată de frică 10%? Sigur, dar am timp pentru asta mâine sau poimâine sau în orice altă zi din viitor. Recunosc că naivitatea încearcă să mă atragă de partea ei și să ne prindem amândouă, cu totală siguranță, de cel mai mic strop de bine. Din fericire, încă rezist tentației. 

II. Îmi place să mă gândesc la casa de pe plajă și la felul în care arată mobila aleasă, la forma ferestrelor, a culoarea ușilor, la scoicile care atârnă de peste tot, la nenumăratele cărți și la sunetul pe care îl aduc valurile până la urechile mele. 

De asta accept să mă țin bine.