Dragă bătrâne,

Ieri a fost o zi interesantă. În timp ce așteptam începutul unui nou seminar, ți-am găsit o uimitoare însemnătate. Aș putea face cu ușurință un studiu de caz care să aibă la bază relația noastră. În același timp, aș putea face un studiu de caz și despre eșecul pe care l-au avut sfaturile tale în ceea ce privește nervii și acceptarea lucrurilor imposibil de schimbat. Nu zic că nu dai sfaturi bune, doar că în unele zile, când planete se aliniază și totul pare să fie calm și sigur, nu prea își au rostul, știi ce zic? O situație care în alte contexte mi-ar fi ridicat semne de întrebare și m-ar fi umplut de nervi, ieri nu a făcut decât să pară un altceva.

Recunosc că am făcut o pauză considerabilă în scrierea acestor rânduri. Între timp, am primit o mică scânteie din ceea ce obișnuiam să simt acum mult, mult timp. A fost o experiență interesantă dar pe cât de plăcută, pe atât de străină. Aș putea spune că a fost chiar reconfortant să știu unde se află părțile pierdute, în caz că vreodată voi pleca în căutarea lor. Îmi place ideea asta, dar știu mai mult decât sigur că asta nu se va întâmpla, pentru că partea aceea din poveste nu-mi mai aparține. Și mă bucur că e așa - în mod surprinzător. Cred că a venit momentul în care poți să fii mândru de mine și de felul în care discuțiile noastre au evoluat și au schimbat datele problemei.

După cum probabil ți-ai dat seama, planetele aveau cu totul alt plan - din păcate, nu se pot ocupa și de felul în care știi tu să faci cafea. Oricum, în mare parte fac treabă bună - neașteptat de bună!


copila.

Postări populare