bolnavă

- Și care a fost motivul până la urmă?

- Nu știu să-ți spun. Nici nu-mi doresc. Apoi, în altă ordine de idei, nici nu înțeleg de ce mai vorbim despre asta. 

- Pentru asta vii aici - cel puțin așa era ultima dată când am verificat.

- Mă îndoiesc. Vin din obișnuință. 

- Ce altceva mai faci din obișnuință?

- Prea multe - aș spune.

- De ce?

- Iar întrebarea asta! Nu știu. Chiar nu știu. Zilele astea din ce în ce mai mult încep să înțeleg de ce lumea asta trebuie distrusă și parcă încep să fiu recunoscătoare că oamenii sunt muritori. Doar imaginează-ți nemurirea într-o astfel de lume!

- Lumea ta sau lumea?

- Ambele. Sunt la același nivel.

- Hai pe altă planetă!

- De ce? Cu ce ne-a greșit altă planetă? Și apoi, fiecare își ia lumea cu el - unde sunt avantajele?

- Păi...

- Exact! Oricum, amintește-mi încă odată cum ai ajuns tu în fotoliul ăla? Și de ce?

- Știi deja. Ai vrea să ajungi într-un fotoliu al tău?

- La ce bun?

- Ajuți copile.

- Adică le schimbi?

- Dacă trebuie...

- Ce prostie! Când ai schimbat ultima dată pe cineva?

- Să te pun și pe tine la socoteală?

- Asta numești tu schimbare? Bătrâne, pe mine mă poți schimba cum vrei tu, asta e și problema cu care am venit la tine.