that place is empty, like the hole that was left in me

Exact cum era și cu diviziunea aia celulară. În timp a crescut, apoi s-a împărțit în două. Nu am idee unde s-au dus cele două părți dar nu sunt unde ar trebui. Știu asta la fel de bine cum știu că am găsit cartea perfectă numai datorită celor două cuvinte magice - și al naibii de scumpe. Probabil autoarea are dreptate, sunetul motorului trebuie să fie ceva magic, sunt șanse ca magia să intre în preț sau nu. 

Măcar eu să am timp să dorm că integralele se rezolvă și singure. Iar dacă nu, le împărțim în două și pe ele - o parte într-o joi și următoarea într-o miercuri. Aș râde să împart suspansul cu tine, sincer. Apoi, n-am mai fost amândoi îmbrăcați în praf de cretă de mult timp; singura diferență a fost că data trecută mi-ai purtat noroc iar azi doar ai lungit repriza. 

Cică luna asta ești pus sub lupă. Nu-mi convine. Nu-mi place. Nu-mi trebuie detalii, n-am ce face cu ele. Și totuși nu pot ignora perioada în care a apărut și cel care oferă real. Iar m-ar apuca râsul să mi se demonstreze că am citit stelele pe dos. Parcă l-aș întreba câte ceva despre motivele lui, am impresia că își amintește totul diferit. Plus că a întârziat două zile, iar tu ai fost punctual așa cum a promis Venus. Păcat că nu se întâmplă orice ar trebui să se întâmple mai repede. Am obosit să cobor mereu aceleași scări cu aceeași concluzie dar totuși să aleg drumul care ocolește sperând orbește - așa cum promit în fiecare dimineață că nu voi mai face. Am obosit să asist la refacerea care nu mai vine și să încerc să unesc piese care nu se mai potrivesc. Cu ce rost? 

Era să uit, nu cred că li se pare; ele zic că azi ne-am completat foarte bine. Adevărat. Eu am scris, tu ai șters.