Sunt o criminală. Am omorât persoana care obișnuiam să fiu.

Spre mare a fost frumos. Concertul a meritat. Vila a avut un nume inspirat iar planele s-au jucat. Puteam să dormim pe plajă. Am privit răsăritul din cameră. Cu geamurile închise nu se auzeau valurile. A fost decizia ta și alegerea lor. Nu ai avut timp de chitară. Mâncarea nu a fost bună. Ciocolata s-a topit. Sucul se încălzise prea tare când am ajuns pe autostradă. Nu am avut timp. CD-ul cu muzică este încă în mapa albastră. Nu există decât trei poze: eu, tu și scena. Am uitat cântecelul. Ritmul oricum nu se mai potrivea. Ca desenele care nu au același farmec în original. Nu-mi pot adapta amintirile după schimbările din prezent, ar fi prea ușor. Scrisul a rămas ca atunci când așezasem caietul pe nisip. Dacă aș merge acum, aș scrie cu totul și cu totul altceva. Niciodată nu mi-a plăcut o Toyota mai mult decât atunci când am reușit să adorm într-un final. Niciodată nu m-ai enervat mai tare ca atunci când m-ai trezit. Am pierdut la table de două ori și am câștigat de patru. Tot ascultam melodia aia veselă și ciudată. Contrar a tot ceea ce știam, prețurile erau crescute. Limonada e mai bună aici. Universul era la locul lui. Cică existau șanse de mai rău atunci. Aveam timp, lumină și căldură. Era mai greu să schimbi culorile  - erau prea multe.

Acum mă uit la ea și văd aceeași poveste doar că pare prea târziu. Începutul a fost drăguț, apoi a aterizat monotonia și sila de prea mult bine venit de unde nu trebuie. Nu contează cât țopăie ea din an în Paște, nu e cel care trebuie. Timpul nu-l va transforma în cine vrea ea să fie pentru că lucrurile nu funcționează așa. Drama își face simțită lipsa iar asta se citește pe fața ei în fiecare zi. Acum este altceva – o goliciune tragică și amară. Totuși, se vor întâlni peste câteva luni. Probabil vor lucra împreună și totul se va repeta la infinit pentru că asta e regula de bază a iubirii, nu scapi. Adevărul e că de multe ori nici nu pare că ar vrea să scape. Sunt curioasă cum mai arată schițele ei și dacă își mai amintește de începuturi.

Între timp eu am intrat în echipa celor care susțin că în viața fiecăruia va exista o vară care să schimbe totul. Lucru regretabil pentru că până la apocalipsa de astă vară, totul se învârtea în jurul iernii. Oricum, nu m-am putut hotărî încă cine pe cine aleargă. Cert e că nimic nu se mai învârte în jurul nimănui și e prea multă liniște pentru perioada asta a anului. Mă gândeam, dacă în ziua spurcării a fost ziua ei atunci înțeleg de ce nu a mers. Iar odată cu gândul ăsta a venit curiozitatea. Curajoasă fată să te ducă acolo. Sigur a insistat. Sigur a aranjat în așa fel încât totul să fie gratis pentru că altfel nu existau șanse să mergi. Partea bună e că poți să numeri banii economisiți lângă covrigii cu sare și bonusul nemeritat de zăpăceală din pahar.

Dacă te-aș descrie amănunțit m-aș bucura că acum lucrurile sunt clare dar mi s-ar rupe sufletul pentru mine. Sau doar mi s-ar rupe. Nu mă pot decide la ora asta. Așa cum nu știu ce era mai avantajos, să stau și să aștept sau să n-am pe cine aștepta? Nici măcar tipul care îmi răvășea mințile anul trecut nu mai face scamatorii fabuloase. Poate doar jandarmii care vin câteodată sau pompierii de luni (care probabil nu erau pompieri dar erau ceva asemănător). Partea proastă e că pasiunile astea nu țin mult, sunt ca țigările; scurte, iar până la următoarea simți că mori.

În finalul oricărei explicații, mă oftic că nu știu momentul exact. Ca atunci când am realizat că eu urăsc să merg la mare și că de mic copil plângeam pe drum spre ea. Am nevoie de data exactă! Cum să știi câte sâmbete să numeri, ce pomană să faci, când nu știi ziua? Putea fi miercurea trecută dar la fel de bine putea fi și marți după salut. E vina horoscopului că nu spune lucrurile clar și ai impresia că știi când de fapt n-ai nici cea mai mică idee. Venus nu a jucat corect de data asta. Pe lângă faptul că a introdus în joc alți doi pioni fără niciun rost și conform niciunei reguli existente, a omorât regele cu sânge rece. Jocul s-a încheiat și nimeni nu a desemnat niciun câștigător. Deci care a fost rostul? Doar turele cu nebunul? De care apropo, mi s-a făcut dor. Treizeci de ani sau nu, a spus că nu ar trebui să mă bazez pe experiențele altora și a avut dreptate! Poate el are dreptate în legătură cu fantomele și aș putea să ignor aroganța cât timp îmi recapăt sucul de portocale și o plimbare care să se termine cu o amendă. Ce-aș mai râde!

Am ales calea ușoară: în loc să iau ce-mi aparține am renunțat. Ți-am lăsat-o ție numai ca să ies mai repede din noroi. Nu spun că dacă am pierdut ceva înseamnă că nu-mi trebuia, pentru că aș fi ipocrită și n-am timp de asta. Îmi trebuia al naibii de mult! Însă, dacă sunt aici înseamnă că se poate și fără. Or fi șanse ca lucrurile stricate să se atragă și de aici deznodământul.