„Relații distructive” de Avery Neal

Cu toate că are până în 300 de pagini, cartea autoarei Avery Neal expune o încărcătură impresionantă de informații, reușind să-și educe cu succes cititorii în privința relațiilor toxice, a partenerilor abuzivi și a mai multor situații neplăcute ce pot aparține dinamicii cuplurilor disfuncționale. Așa cum ne și menționează de la început, prin „Relații distructive”, autoarea își propune să ofere idei pentru pașii ce trebuie urmați atunci când te trezești într-o relație în care dorințele și nevoile tale nu mai sunt importante. 

Folosindu-și experiența de terapeută specializată în tratarea depresiei și anxietății femeilor, Avery Neal transformă această carte într-un instrument prin care poate oferi ajutor acestora în depășirea diverselor traume sau etape dificile ale vieții.

„Fii îngăduitoare cu tine pentru că nu ai pus punct mai repede, atunci când instinctul îți spunea că ceva nu este în regulă.”

Fiind o carte care tratează în mod amănunțit abuzul, să începem chiar de la ce înseamnă acesta. Pentru că abuzul fizic este ușor de recunoscut, dorința autoarei a fost de a clarifica ce este abuzul emoțional, o formă mult mai subtilă de abuz, formă care de multe ori trece neobservată. Poate cea mai cruntă formă de abuz, abuzul emoțional își face cunoscute efectele pe o durată lungă de timp, vindecarea în urma acestuia fiind o luptă grea, dar care merită fiecare părticică de efort. Pentru o definiție mai clară, putem spune că orice comportament sau limbaj - cum sunt amenințările, insultele, intimidarea, izolarea, abandonarea etc. - menit să înjosească sau să umilească pe cineva în scopul distrugerii demnității persoanei în cauză, intră în categoria abuzului emoțional.

Tocmai pentru că este așa ușor de trecut cu vederea, de multe ori, singura dovadă a existenței abuzului emoțional într-o relație este felul în care se simte partea din cuplu care este abuzată. Acest lucru se întâmplă deoarece abuzatorul știe cum să își prezinte comportamentul abuziv ca fiind neînsemnat și lipsit de amenințare. Ca exemplu, se întâmplă să putem observa un anumit comportament abuziv, dar acesta să fie imediat urmat de o interacțiune pozitivă, aceasta aducând cu sine confuzie din ce în ce mai multă asupra percepției victimei.

Experiența profesională a autoarei a scos la lumină faptul că femeile nu își doresc să catalogheze comportamentul partenerilor de cuplu ca fiind abuziv. Oricât de multe umilințe sau situații nepotrivite ar descrie, se pare că viziunea victimelor este aceea că în lipsa abuzului fizic, interacțiunile negative cu partenerul lor sunt acceptabile. Aceasta viziunea este și aceea responsabilă pentru credința conform căreia partenerul te abuzează emoțional, dar nu ar trece niciodată limita spre abuzul fizic, iar asta e în regulă.

„Abuzul este un joc pentru cel care-l comite și îl pregătește în așa fel încât să câștige întotdeauna.”

O informație care mi s-a părut foarte importantă a fost și încurajarea la distanțarea de mitul care spune că femeile supuse abuzurilor sunt automat provenite din familii în care aveau loc abuzuri, ele doar căutând ce le este familiar. În primul rând, această credință îndreaptă vina asupra victimei, în loc să o îndrepte asupra abuzatorului, iar în al doilea rând, le oferă femeilor care nu provin din familii în care au avut loc abuzuri, un sentiment fals de siguranță. Referindu-mă la prima parte a ideii, fapt ce este amintit și în carte, există în continuare tendința de a învinovăți victima unui abuz - fie că putea să plece, să ceară ajutor mai devreme, să nu-l provoace pe agresor etc. - iar acest lucru nu face decât să șteargă în totalitatea responsabilitatea de pe umerii abuzatorului și să îi ofere victimei convingerea că poate controla ceea ce i se întâmplă, în timp ce el nu are nicio vină pentru că ea este cea care a cauzat sau întreținut o anumită situație nedorită. Așadar, să ne reamintim faptul că nu există nicio scuză pentru ca o persoană să abuzeze o altă persoană, indiferent de gen, istoric familial, relațional etc.

Relațiile cu un partener abuziv nu conțin încă de la început indicii cu privire la felul în care se va schimba comportamentul acestuia pe parcurs, din contră - începutul este unul parcă scos dintr-o poveste, partenerul fiind atent, iubitor și dedicat scopului de o face pe victimă să se îndrăgostească până peste cap, dar și mai important, să aibă încredere deplină că și-a ales un partener potrivit. Cu alte cuvinte, abuzatorul are și calități și este conștient de ele, folosindu-le pentru a crea confuzie ulterior, aducându-și victima până în punctul în care aceasta nu mai știe ce să creadă, sfârșind prin a se învinovăți pe sine, pentru că, nu-i așa, partenerul său a fost așa iubitor, iar ea este așa dificilă încât îi cauzează diferite stări neplăcute care îl fac să devină abuziv.

„Dacă tu adopți o poziție defensivă și îl înfrunți, va întoarce lucrurile împotriva ta, pretinzând că <<ești prea sensibilă>>, că <<nu știi de glumă>> sau alte remarci asemănătoare. Iar tu vei începe să îți pui întrebări: <<Oare nu cumva am exagerat?>> Și ăsta e începutul.” 

Cartea „Relații distructive” este genul acela de carte care nu poate fi cuprinsă într-o recenzie - sigur, poate într-o recenzie kilometrică ce ar putea avea capacitatea să urmărească fiecare idee a cărții pentru a spune că într-adevăr, cartea a fost pusă în valoare așa cum trebuia - atât este de complexă și atât de mult conținut demn de menționat cuprinde!

Fie că e o lectură motivată de curiozitate sau chiar de nevoia de a găsi o soluție pentru a ieși dintr-o relație abuzivă, nu cred că aș găsi o carte pe care să o recomand cu mai mult drag. Cu toate că textul indică faptul că victima ar fi femeie, iar agresorul bărbat, autoarea menționează încă de la început că victimele abuzului pot să fie, desigur, și bărbații, dar ea a ales să scrie cartea în maniera aceasta ca să poată face mai ușor corelațiile cu cazurile reale din practica dânsei. Abuzatorul este descris în cartea terapeutei Avery Neal în multiple contexte, fie că vorbim despre momentele în care alege să înjosească victima, să îi provoace sau întrețină anxietatea, să fie indiferent și să îi cauzeze victimei momente de îndoială în propria judecată etc. - cercetările făcute pe această temă scoțând în evidență câtă atenție trebuie acordată subiectului.

„Negocierea cu un agresor este ca și cum ai negocia cu un terorist. Nu vei avea câștig de cauză, deci trebuie să faci tot ce îți stă în putință pentru a reduce la minimum impactul negativ.”

Este normal ca într-o relație să existe conflicte, realitatea ne dovedește de fiecare dată că partenerii - oricare ar fi ei - sunt persoane cu opinii, convingeri, idei și sentimente diferite. Chiar și așa, în timpul unui conflict există câteva elemente de care trebuie ținut cont pentru a nu trece conflictul respectiv în zona de abuz. De aceea, recomandabil este ca partenerii să se asculte reciproc și să își permită să vorbească, ambii fiind interesați de găsirea unei soluții, nu de găsirea unor metode din ce în ce mai elaborate de a-l răni pe celălalt sau de a demonstra dreptatea pe care fiecare consideră că o are. La fel de important este ca fiecare persoană - aici putem chiar să ieșim din contextul unui cuplu și să generalizăm - să își asume comportamentul pe care îl are și să nu îl învinuiască pe celălalt sau să își găsească alte scuze externe.

Cu toate că există situații în care, parte a unui cuplu fiind, ai de făcut anumite schimbări pentru a te adapta unor contexte noi, niciunul dintre parteneri nu trebuie să sacrifice prea mult pentru ca celălalt să obțină ceea ce vrea. :)