"Cooperarea între sexe" de Alfred Adler

Cu toate că prezentarea cărții o duce în categoria „despre femei, iubire și căsătorie”, cooperarea între sexe este mai mult prezentată din punct de vedere al felului în care acestea își pot îndeplini obligațiile sociale. 

"Nu există niciun loc în dragoste pentru lupta unuia dintre parteneri de a se afirma în detrimentul celuilalt, de a-și satisface vanitatea. Ar fi un abuz, o grosolănie; aceasta diminuează structura erotismului fiindcă nu ia în considerare legile dragostei.

(...)

În cazul supunerii, dragostea se transformă în sclavie, în acest caz având loc o luptă continuă pentru putere, reciproc distructivă, prin care nu se va ajunge niciodată la vreo armonie."

Dorindu-și să scoată în evidență cât de important este pentru fiecare individ să participe la viața socială, Alfred Adler face clară ideea conform căreia valoarea unei persoane este determinată de felul în care aceasta își ocupă locul în diviziunea comunității. Ajungând să-și asume viața socială, omul devine semnificativ pentru ceilalți, transformându-se într-o „zală a lanțului pe care se poate baza viața umană”. Cum se leagă aceste lucruri cu titlul? Ei bine, conform autorului (și realității), în acest proces de concepere a vieții sociale s-au strecurat destul de multe idei care nasc nenumărate confuzii, iar acestea la rândul lor nu au făcut decât să perturbe din ce în ce mai mult societatea prin stabilirea de criterii false pentru evaluare valorii umane. În acest sens se face referire la anumite grupuri de persoane care, bazându-se pe puterea și interesele economice personale, par să se bucure de posturile cele mai plăcute. Aceste întâmplări sunt cauzate de diviziunea pe sexe, diviziune care ar trebui realizată în conformitate cu criterii lipsite de prejudecăți.

Analizând felul în care sunt văzute femeile și felul în care decurge această luptă pentru putere dintre ele și bărbați, Adler amintește de multiplele capitole în care femeia a fost de-a lungul timpului prezentată ca personaj negativ, ca o cauza a tuturor relelor de pe pământ. Începând cu povestea biblică în care păcatul originar este realizat de femeie, apoi reamintind de opere literare ca Iliada în care o femeie a reușit să cauzeze suferință unor popoare întregi și nu în ultimul rând, abordând situațiile în care biserica a stârnit confuzie în legătură cu umanitatea femeii. Toate aceste indicii presărate în viețile tuturor au construit sexului feminin un tablou în care este devalorizat în majoritatea aspectelor și cumva, un continuu mister. 

"Diferența dintre sexe este că bărbatului cultura noastră, în mod tacit sau deschis, îi acordă privilegii ale vieții amoroase pe care caută să le interzică femeii."

Cu alte cuvinte, încă din copilărie, semnalul primit este că tot ce ține de feminin este obedient, servil și subordonat, iar tot ce ține de masculin este valoros, puternic și victorios. Această împărțire a caracteristicilor fiecărui sex în parte poate fi ușor de observat la nivelul familiei: copilul observă încă de mic rolul îndeplinit de tată, felul în care el rânduiește și dirijează totul, cum toată lumea pare să-l respecte și cum mama își bazează de cele mai multe ori deciziile pe ce dorește el. Chiar și în mediile în care influența tatălui nu este atât de mult scoasă în evidență, copilul îl va privi ca pe o ființă superioară pentru că întreaga povară a familiei pare să se afle pe umerii săi, fapt cauzat doar de diviziunea muncii care îi oferă tatălui ocazia de a-și folosi mai bine resursele.

Autorul ne îndeamnă să ne imaginăm ce înseamnă pentru un băiat să vadă încă de la naștere că bărbatul este prioritar. Venirea pe lume a unui băiat oferă mai multă fericire decât venirea pe lume a unei fetițe, diferite cuvinte sau îndemnuri îi dau de înțeles că rolul masculin este cel mai important, observă cum femeile din casa în care locuiește sunt folosite pentru muncile mai puțin apreciate și că acestea nu sunt convinse de valoarea lor egală cu cea a bărbaților etc. Adesea, toate acestea îl transformă pe băiat într-o ființă grosolană și brutală, aceste însușiri fiind alăturate masculinității ca dovezi că aceasta există.

În ceea ce privește fetele, se lovesc de mici de un mit care le zdruncină încrederea în sine, anume rolurile pe care femeile din jur le îndeplinesc. În comparație cu bărbații, acestea par mai puțin importante și mereu asociate cu roluri subordonate, fapt ce le fură din curaj tinerelor fete și le determină să se retragă de la îndatoririle vieții, făcându-le nemulțumite de rolul feminin și dornice să scape de acesta. Efectele nemulțumirii se fac simțite atât în relația fetei cu ea însăși, dar și în relațiile ei atât cu celelalte femei, cât și cu bărbații, aceasta dorindu-și mereu să-și etaleze capacitățile uneori prin exagerarea unor atribuții.

"Bărbatul, în ceea ce-l privește, împovărat din copilărie cu obligația de a-și demonstra superioritatea față de femei, reacționează față de natura ascunsă și ostilă a sexului feminin printr-o suspiciune sporită și, posibil, prin tiranie. Din perspectiva egalității evidente de valoare a întregii omeniri este de înțeles că ambele sexe, prin atitudinile lor nefirești, dar aproape de neevitat, cad pradă unei lupte permanente. În consecință, sunt predispuse și la inevitabile înarmări, baricadări și încăierări de dragul unui prestigiu inutil. Mai mult, ambele sexe, cu o foarte tulburătoare prudență și cu o frică intensificată, se confruntă ca dușmani, sfidându-se unul pe altul și temându-se pentru propria înfrângere."

O idee care mie mi-a plăcut foarte tare este aceea că există două sexe tocmai ca între acestea să existe mereu o atracție și posibilitatea apariției legăturilor de iubire sau prietenie. În același timp, cartea scoate în evidență importanța relațiilor bazate pe iubire, considerând orice alt motiv care poate sta la baza lor, eronat. Aduce lumină și în cazul indivizilor de tipul Don Juan, aceștia fiind din aceia care nu se consideră suficient de bărbați, iar acest lucru îi motivează să caute permanent în cuceririle lor noi dovezi în acest sens.

Alfred Adler ne prezintă pe parcursul întregii cărți fenomene care se bazează pe erori culturale, dar care odată pătrunse într-o cultură, sunt de găsit peste tot. Mitul inferiorității femeii și a dominanței bărbatului tulbură permanent armonia dintre sexe, consecința fiind o constantă tensiune care împiedică trăirea poveștilor de dragoste și amenință fericirea individului în general, reușind să o distrugă.