„Arta de a iubi” de Erich Fromm

Probabil încă de când a simțit-o și denumit-o, omul caută să înțeleagă iubirea. De unde vine, de ce apare și cum putem să o păstrăm? Ei bine, Erich Fromm încearcă (și reușește) să ne ofere un tablou al iubirii din perspectiva psihologiei, perspectivă construită până la urmă din cazuri individuale adunate și atent observate.

Punctul de la care pleacă autorul este felul în care omul percepe iubirea - de cele mai multe ori ca pe un element gata cunoscut și asumat. Practica și întâmplările din viața de zi cu zi au oferit totuși altă concluzie. La fel ca în cazul altor arte sau discipline pe care omul dorește să le stăpânească cu măiestrie, iubire necesită și ea strădanie. Refuzând să o considere o întâmplare ce poate fi condusă în orice direcție dorește soarta, Erich Fromm își încurajează cititorul să privească iubirea ca pe un lucru despre care poate învăța. Nicăieri nu este negată importanța pe care individul o atribuie iubirii, doar este scoasă în evidență lipsa efortului pe care acesta ar trebui să-l aloce menținerii, înțelegerii și dezvoltării acestui element atât de important în viața tuturor.

Care pare să fie eroarea principală? În majoritatea lor, oamenii văd iubirea ca pe un act prin care trebuie să se facă iubiți de ceilalți, adică sunt concentrați pe a fi iubiți în loc de a iubi. Pornind de la această perspectivă, fiecare își construiește cât mai bine imaginea despre care consideră că ar fi cea mai ușor de iubit, adăugându-și la propria personalitate și puterea provenită din succesul profesional, bani, poziția pe care o ocupă în societate sau alte elemente decorative, fie ele fizice sau morale, care să-l facă atrăgător. Toate aceste alegeri transformă iubirea într-un amestec de senzualitate și popularitate și contribuie la plăcerea omului modern de a se uita la vitrine și a-și cumpăra ce-și dorește, ajungând să-și includă și partenerul/partenera pe lista cu posesiuni mult râvnite.

Aici se pare că este marea bubă: relațiile umane de iubire urmează același model tranzacțional care guvernează piața bunurilor și a muncii.

În comparație cu alte tipuri de artă, iubire este considerată (din păcate) un subiect simplu de stăpânit, iar această idee nu pare să se schimbe cu toate că nu există altă activitate sau proiect care să se sfârșească prost atât de adesea precum iubirea. În alte contexte se pare că omul alege să înțeleagă ce nu a funcționat și ce poate fi îmbunătățit pe viitor, dar când se confruntă cu eșecul unei relații de iubire, tentația este să-și îndrepte nemulțumirile și analiza spre destin și nu spre motivele reale ale eșecului.

Pentru a îndrepta greșelile pe care le comitem în relația cu iubirea, fie ea iubire de sine sau îndreptată spre altă persoană, la baza soluției stau patru componente: grija, responsabilitatea, respectul și cunoașterea. 

• grija - pentru că într-un final iubirea înseamnă preocuparea activa pentru viața și dezvoltarea a ceea ce iubim;
• responsabilitatea - ca act voluntar și răspuns la nevoile altei ființe
• respectul - ca acceptare a celuilalt exact așa cum este, conștienți fiind de individualitatea sa unică;
• cunoașterea - pentru a le ghida în a le duce la îndeplinire pe celelalte trei.

Psihologia ca știință își are limitele sale și, așa cum consecința logică a teologiei este misticismul, tot așa finalitatea psihologiei este iubirea.

„Arta de a iubi” atinge subiecte precum sexismul și felul în care acesta  dăunează relațiilor, nevoia umană de a învinge separarea de semeni și cum această nevoie ne șterge din autenticitate, egalitatea dintre sexe care nu trebuie înțeleasă ca o lipsă a diferențelor, teoriile lui Freud și erorile pe care acestea le cuprind, iubirea autentică prin forma iubirii fără scop și nu a iubirii meritate, viața sexuală acolo unde există iubire și acolo unde aceasta lipsește.

Iubirea nu este rezultatul satisfacției sexuale adecvate, ci fericirea sexuală, chiar și cunoașterea așa-zisei tehnici sexuale, este rezultatul iubirii.

Arta iubirii presupune așezarea acesteia pe primul loc în viața noastră. Cu toate că în societatea actuală sunt considerate mult mai importante lucruri precum succesul, prestigiul, banii și puterea, trebuie înțeles că folosindu-ne aproape toată energia pentru acestea, stropul care ne mai rămâne pentru a învăța arta iubirii, nu este suficient. Iubirea aduce profit sufletului. Este acesta un lux pe care omul modern nu și-l mai poate permite?