„Tu” de Caroline Kepnes

Și în tot acest timp, eu trebuie să fiu precaut.

Mai auzisem eu păreri cum că această carte îți dă fiori, dar oricum nu am fost pregătită pentru impactul ce urma să-l aibă! Totul a fost construit în așa fel încât să pară extraordinar de credibil, iar treaba asta - chiar dacă e un plus - nu a făcut decât să mai adauge ceva fiori pe șira spinării.

Tot conținutul cărții este povestit din perspectiva lui Joe, un librar prietenos, pasionat de cărți și de lectură. Experiența de librar îi oferă șansa să judece oamenii în funcție de cărțile pe care aceștia le cumpără, considerând că lectura este importantă cât timp nu are ca obiect o carte lipsită de esență. Tot locul său de muncă face posibilă și întâlnirea lui cu Beck, o tânără ce pare să-și fi ales de pe rafturile librăriei cartea potrivită din punctul de vedere al lui Joe. 

Pare că povestea merge într-un sens oarecum bun, nu? Librar, pasionat de cărți și o tipă care citește. Ei bine, nu. Joe al nostru se dovedește a fi un sociopat. În urma cumpărăturii făcute, Beck trebuie să semneze o chitanță, iar această semnătură îi oferă lui Joe numele complet al tinerei, anume: Guinevere Beck. De aici până la a o căuta pe rețelele de socializare nu a mai fost decât un pas - căutarea sfârșindu-se cu un adevărat succes, în special pentru că Beck este tipul acela de persoană care își etalează întreaga viață pe internet. 

Așa cum probabil vă imaginați, Joe dezvoltă o obsesie pentru Beck și prin anumite întâmplări, deloc accidentale, ajunge să facă parte din viața ei și chiar să i-o controleze atunci când își dorește. Pozând în librarul de treabă care este mereu acolo la nevoie, sociopatul nostru o convinge pe Beck că el este bărbatul potrivit pentru ea, concomitent având grijă să scoată în evidență defectele tuturor oamenilor din anturajul tinerei și să o îndepărteze de ei pe cât posibil. 

A trecut ceva timp între finalizarea lecturii și scrierea recenziei, iar eu încă nu pot să trec peste două lucruri care mă sâcâie. Unul dintre ele este finalul - despre care nu o să menționez nimic (dar tare mult mă sâcâie!). Al doilea lucru este reprezentat de personaje. Toate sunt într-adevăr interesante și complexe, dar n-am putut să găsesc un personaj pozitiv. Sigur, Joe este personajul negativ, iar celelalte nu se compară cu el, deci pot fi considerate personaje pozitive (-ish), dar nu e chiar atât de simplu. Toate personajele din această carte au probleme mintale mai mari sau mai mici, dar au. Cu toate că ar fi de așteptat ca Beck să fie imaginea unei tinere sfioase, educate, cuminți etc. - nu este deloc așa. Într-o parte a acțiunii pare să fie fata bună influențată de anturajul rău, în altă parte pare că anturajul i se potrivește perfect. Ce m-a sâcâit? Pentru că toată povestea este spusă din perspectiva lui Joe, nu am ajuns să aflu motivele din spatele comportamentului sau alegerilor lui Beck. Mi-ar fi plăcut să cunosc personajul mai bine. Până la urmă tot ce aflăm despre oricare dintre personaje - excluzându-l pe Joe - sunt informații colectate de un personaj negativ, filtrate prin mintea lui bolnavă.

Cu toate astea, Caroline Kepnes a știut exact cum să-l facă pe Joe să se joace atât cu mintea lui Beck, cât și cu mintea cititorilor. Îmbrăcându-l în gesturi drăguțe și romantice, aproape că te face să uiți despre cine este vorba de fapt. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să cred că omului chiar îi pasă de Beck și că are intenții bune într-un fel. Părerile de genul ăsta sunt întărite și de felul în care Joe explică dorința lui de a face lumea un loc mai bun, de a-i pedepsi pe cei răi, proști sau pur și simplu nefolositori societății, cei care nu își apreciază șansa la viață. Pe scurt, din punctul lui de vedere, tot ce face, face din iubire și cu cele mai bune intenții. 

Citisem o părere care spunea că cel mai probabil, dacă aceeași poveste era spusă din perspectiva lui Beck, putea cu ușurință să treacă drept roman de dragoste! Până la urmă, Joe e un librar prietenos, pasionat de cărți și de lectură! :)