Seria „Monștrii din Verity” de Victoria Schwab

 „O nouă lume captivantă!” - Publishers Weekly

„O poveste cu o atât de întunecată precizie a textului, încât mai mult ca sigur îți va provoca fiori pe șira spinării.” - Booklist

„Biletul pentru o noapte neîntreruptă de lectură.” - Kirkus Reviews

- Îmi pare rău, șopti spre întuneric. Nu am avut de ales.
Cuvintele îi lăsară un gust amar în gură. De câte ori nu auzise vorbele astea de la alții? Nu a contat niciodată.

În cazul meu, această carte nu a fost o lectură extraordinară, dar a fost genul de carte care să mă țină în suspans și lipită de ea mai mult decât mi-ar fi permis timpul. Poate nu are mult sens ce tocmai am spus scris, dar așa este. Monștrii, personajele umane, felul în care a evoluat povestea nu au fost elemente rar găsite, nu am dat peste întâmplări pe care să nu le mai fi întâlnit și în alte scrieri. Cu toate astea, felul în care au fost toate îmbinate și scrise, m-a ținut între paginile cărții destul cât să-mi dau seama că citesc cu plăcere și că mă interesează ce se întâmplă în continuare.

Lumea în care se desfășoară acțiunea este una într-adevăr înfricoșătoare și complexă, dar restul lucrurilor nu par să se ridice la același nivel. Mi-ar fi plăcut să se pună mai mult accentul pe partea emoțională a personajelor, iar personalitățile acestora să fie mai puternic conturate. Citind ceea ce spuneau sau ceea ce făceau, cumva nu eram convinsă. Oricât de bine ar fi fost scris totul, am avut încontinuu impresia că ceva lipsește, că lumea și ideea cărții puteau să ofere mai mult în ceea ce privește acțiunea și personajele.

„Acest cântec neîmblânzit” este primul volum al seriei „Monștrii din Verity”, volum în care găsim o lume populată atât de oameni cât și de monștrii - de multe ori diferența fiind foarte mică între cele două grupuri. Orașul pe care-l străbatem în acest volum este V-City, iar pentru ca supraviețuirea să fie posibilă, odată cu apariția monștrilor, orașul a fost împărțit în două: Orașul de Nord și Orașul de Sud. Dacă stăteai în partea de Nord te aflai pe teritoriul lui Callum Harker, iar dacă stăteai în partea de Sud, te aflai pe teritoriul lui Henry Flynn. Diferența dintre cele două părți este reprezentată de interesele fiecărui conducător. Interesul principal al lui Harker este de a se îmbogăți pe baza fricii oamenilor, obligându-i pe aceștia să plătească pentru siguranța lor. În extremă, Henry Flynn este interesant de pacea și de siguranța oamenilor fără a le cere acestora ceva în schimb. 

Personajele din perspectivele cărora cunoaștem acest oraș sunt Kate Harker și August Flynn. Este evident? Dacă nu, mai adaug și faptul că a noastră Kate este fiica lui Callum Harker, iar August este „fiul” lui Henry Flynn - „fiul” pentru că, printre informațiile importante despre August, se află și aceea că el este un monstru, lucru care face imposibilă ideea de a face parte dintr-o familie sau de a se fi născut. Cu toate astea, Henry Flynn l-a adoptat atât pe el, cât și pe alți trei monștrii asemenea lui, adăugându-i în echipa care luptă pentru bine. Spun monștrii asemenea lui pentru că există trei tipuri de monștrii (dacă eliminăm oamenii - haha): Corsaii (de hrănesc cu carne și oase), Malchaii (se hrănesc cu sânge) și Sunaii (se hrănesc cu sufletele oamenilor răi, păcătoși). August face parte din ultima categorie, este un Sunai.

Pe de altă parte, viața lui Kate pare să nu aibă nicio legătură cu bunătatea. După ce a fost trimisă la n internate pentru a fi ținută departe de V-City, tânăra își dorește să se întoarcă acasă, iar singurul mod prin care poate face acest lucru posibil este să intre în rolul tinerei rebele care face tot felul de probleme ce duc la exmatricularea sa. După ce este exmatriculată și din Academia St. Agnes din cauza provocării unui incendiu, tatăl lui Kate pare să-i înțeleagă în sfârșit mesajul și să-i accepte întoarcerea acasă. Chiar și așa, nu vă imaginați vreo poveste ce conține o relație foarte bună tată-fiică - sau măcar bună... sau măcar ok. Mortală da, foarte bună/bună/ok nu - și tocmai treaba asta încearcă Kate să o schimbe. Ca orice copil, își dorește să fie iubită de tatăl ei (mama sa fiind decedată), iar această dorință nu pare să se îndeplinească de la sine așa că tânăra își propune să-l impresioneze pe tatăl ei cu loialitatea, încăpățânarea și răutatea ei - dacă este nevoie.

Poveștile celor două personaje se intersectează la Academia Colton, unde ambii sunt trimiși în scopuri diferite. Kate ajunge acolo pentru a-și continua studiile, iar August ajunge acolo pentru a sta cu ochii pe Kate, eventual pentru a afla ce planuri mai are Callum Harker. Misiunea se complică atunci când apropierea dintre cei doi îl dă de gol pe August care încerca să pară un elev obișnuit și devine evident pentru Kate ce este el de fapt. Acum... ce i-ar plăcea tatălui ei să facă ea în această situație? :)

Mi-a plăcut mult de August! Mi-a mai plăcut mult și felul în care el își caută încontinuu umanitatea, în același timp încercând să-și găsească scopul și să-l înțeleagă. Contrastul dintre el și Kate ar fi fostul unul cu atât mai spectaculos, dacă acel ceva nu ar fi lipsit.

Îmi este greu să spun ceva despre „Duetul nostru întunecat” fără să vă stric experiența lecturii primului volum, așa că o să fiu scurtă. În comparație cu „Acest cântec neîmblânzit”, în volumul al doilea veți găsi în plus:

• noi feluri de monștrii;
• noi personaje;
• noi intrigi;
• un nou oraș;

Personal, mi-a plăcut mai mult acest volum datorită felului în care au evoluat relațiile dintre personajele pe care deja le cunoșteam. Dacă „Acest cântec neîmblânzit” a prezentat mai mult momente la care mă așteptam, „Duetul nostru întunecat” a reușit să mă surprindă și să mă încânte cu o acțiune mult mai bună, personaje construite mai bine și scene mai credibile. E ca și cum între cele două volume, personajele au crescut, au realizat cine sunt și ce vor.

Pot spune că „Duetul nostru întunecat” este despre acceptarea de sine - nu că asta ar fi întotdeauna un lucru bun. ;)

Lectură plăcută!