blocajul cui?

- Bine, dar cum făceai concret? Ne-a spus ceva despre subiectul ăsta și C., marți. Evident, ca orice subiect apărut între respectivii pereți, nu s-a finalizat cu nimic concret - uite așa revin la vorbele înțelepte despre diploma luată de pe internet. 

- Probabil secretul e să nu te implici atât de tare. Să fii atentă la drumul tău și felul în care îl parcurgi. Așa cum drumul tău e pentru tine, așa drumul lor e pentru ei. Nu ai ajuns tu la concluzia că exemplele din exterior nu valorează așa mult? Gândește-te la moștenirile de familie care includ prietenii toxice. Ai ascultat tu sfatul dat de ea? Nu. Trebuia să îl asculți? Da.

- Ai dreptate, dar nu în totalitate. Dacă mergeam doar pe drumul construit după sfatul ei, ajungeam să cred că toate prieteniile sunt toxice. Înțelegi? Cum rămâne cu partea de filtrare?

- Ei bine, nu toți pot să pună în funcțiune acest proces.

- Păcat.

- Iar am deviat. Ai înțeles ideea principală? Lasă-i să-și vadă de propriul drum. Da, știu că poate deveni frustrant să știi finalul unei povești, să știi că e trist și totuși să nu poți face nimic pentru a-l împiedica. Partea bună e că nu e asta treaba ta, lasă oamenii să se lovească de câte praguri de nevoie.

- Ușor de zis...

- Îmi amintești de un coleg care încerca să salveze pe toată lumea.

- Și cum i-a mers?

- Foarte bine! Are loc de cinste la nebuni.