Ultimul avanpost de Lavinia Călina

Mă cufundasem atât de adânc în întuneric, încât acum îmi era greu să ies.

Mai rămăsese o zi din 2016 și mai aveam o carte de terminat. După ce am sucit situația pe toate părțile, mi-am dat seama că genul cărții respective nu mă atrage în momentul ăla și că cel mai probabil, carte va fi terminată în anul ce urmează. M-am mai plimbat puțin prin cameră și m-am gândit că am totuși chef să citesc ceva, dar nu am nici ce mai vagă idee ce. Apoi, dacă nu citesc nimic, mă voi simți vinovată că pierd timp prețios pe care îl pot folosi pentru a mă îngropa în paginile unei cărți bune - și am dat cu ochii de Ultimul avanpost. Îmi e rușine să menționez de cât timp mi-a fost trimisă această carte de către autoare. Și îmi e și mai rușine să menționez că nici măcar nu am un motiv bun pentru care nu am citit-o până acum. Oricum, o mare parte din mine se bucură că nu m-am apucat de această lectură mai devreme, poate într-un moment nepotrivit, ceea ce poate nu ar fi pus-o în lista preferatelor mele din 2016. Cumva totul e bine când se termină cu bine - #deep.

Suntem în anul 2046. În urma sfârșirii celui de-al treilea Război Mondial, România a devenit Regat. Facem cunoștință cu Diane Dumitrescu, fiica domnului Marian Dumitrescu, cunoscut oamenilor ca Ministrul Afacerilor Interne. Tânăra urmează să se căsătorească în viitorul apropiat cu prințul Alex și să ducă la îndeplinire dorința tatălui său, atât pentru binele poporului, cât și pentru binele ei. Aparent, singura sa prietenă este Sonia, stilista pe care se poate baza întotdeauna când vine vorba de evenimente importante sau de „probleme în Paradis”.

Cuplul Diane-Alex nu are la bază vreun sentiment nobil, ci doar o situație creată de cei din jur. La începutul lecturii nu am știut exact ce părere să-mi formez despre Diane, aceasta fiind foarte îngăduitoare cu Alex, acceptându-i dependența de droguri, aventurile și comportamentul în general nepotrivit. Apoi, după alte câteva rânduri, am înțeles că situația i-a forțat să se obișnuiască unul cu celălalt și Diane nu avea prea multe variante pe lângă acceptarea destinului. Apoi s-a dezlănțuit o avalanșă de întâmplări neașteptate care nu au făcut decât să mă ducă de la o emoție la alta și să nu mă lase în liniște și pace decât după ce am întors și ultima pagină (și parcă nici atunci).

S-a oprit o clipă și privirile ni s-au întâlnit în micuța oglindă care era atârnată deasupra chiuvetei. Îi era teamă, puteam să îmi dau seama cu ușurință de asta. Și mie îmi era, dar, datorită implanturilor, puteam să opresc orice emoție care mă cuprindea. Sistemul fusese conceput astfel încât să fii mai eficient în luptă. Dacă te opreai în mijlocul unei confruntări și te lăsai pradă fricii, durerii sau panicii, chiar și pentru o secundă, putea fi ultimul lucru pe care îl făceai.

Un alt personaj care iese în evidență încă de la început este Dan, noul gardian. Acesta pare să fie foarte mândru de noua sa misiune, aceea de a păstra cuplul regal în siguranță. Odată ce se obișnuiește cu firea dificilă a stăpânilor săi, Dan aproape că ar intra în categoria de oameni pe care se poate baza Diane, știți voi, tipul acela drăguț și de încredere care te poate convinge să lași garda jos în preajma lui. Toate bune și frumoase până în seara în care celebrul cuplu decide să iasă într-un club, să se distreze alături de vechi prieteni ai lui Alex. Așa cum se termină majoritatea evenimentelor la care participă împreună, la un moment dat Diane își dă seama că a rămas singură și că Alex a plecat împreună cu altă fetișcană, cine știe unde. Alături de Dan aceasta părăsește clubul, dorindu-și să ajungă cât mai repede acasă și să uite toate evenimente de peste zi. Asta nu se întâmplă. Drumul ei se schimbă atunci când mașina în care se află este lovită de o alta, iar noul gardian, atât de încântat că poate să contribuie la siguranța ei, se dovedește a fi cu totul altcineva. Se pare că Dan face parte dintr-un grup de rebeli, care nu-și dorește decât să distrugă toate planurile celor care conduc România, iar în momentul respectiv, răpirea Dianei face parte din misiunea lui. 

Evident că lucrurile nu pot rămâne atât de simple. Așa cum la început am avut probleme în a mă hotărî dacă Alex este un personaj pe care îl pot agrea sau nu, așa am început să am probleme și față de Dan. Imaginați-vă România combinată cu acțiunea din „Jocurile foamei”. Am văzut că mai există guri care compară „Ultimul avanpost” cu trilogia „Jocurile foamei” și într-adevăr am găsit anumite puncte comune, dar nimic care să facă „Ultimul avanpost” să își piardă din farmec sau din puterea cu care explodează evenimentele neașteptate. 

Cu ajutorul lui Dan, a colegilor săi și a unui anumit E.S.C.U. (identitatea acestui E.S.C.U., sau mai bine spus a persoanei care conduce această organizație, o să fie un șoc), Diane descoperă că toată viața pe care o cunoștea ea este o minciună, iar de aici pornește într-o călătorie atât către sine, cât și împotriva celor pe care cândva îi numea prieteni și familie. Contrasul dintre viața tinerei înconjurată de lux și viața ei printre oamenii normali este tragicomic, dar și un semnal de alarmă ce o va ajuta să își aleagă cu grijă echipa alături de care să lupte și dușmanii pe care să îi înlăture.

Cartea Laviniei Călina m-a lăsat dorindu-mi cu ardoare continuarea și mi-a demonstrat încă o dată că există autori români contemporani care scriu cărți pe bune. Nu cărți alcătuite din postările de pe blogul X, nu cărți cu limbaj de Facebook sau Messenger, nu cărți cu limbaj colorat folosit pentru a atrage atenția, nu cărți cu povestiri banale, scrise doar să fie. Lavinia Călina a construit un întreg univers, o poveste captivantă care nu îți lasă timp de altceva pentru că vrei să știi ce se întâmplă mai departe, pentru că îți pasă de personaje și la un moment dat te prinzi că autoarea și-a propus să te țină în priză până la finalul volumului. „Ultimul avanpost” mi s-a părut cu atât mai interesantă cu cât acțiunea care pe mine mă interesa așa tare se petrecea în România. E un feeling drăguț, ca atunci când îți găsești numele într-o carte sau îți este menționată țara în cartea unui autor străin - sigur știți ce zic. Faptul că odată cu această carte am primit și un autograf mă face cu atât mai mândră! :)

Lectură plăcută orice ați citi!