Un băiat numit Crăciun de Matt Haig
S-a gândit la nefericirea oamenilor. Dar s-a mai gândit și că nu trebuia neapărat ca totul să fie așa. S-a gândit că, de fapt, oamenii și probabil chiar și elfii erau buni pe dinăuntru, dar își pierduseră un pic din felul lor de a fi.
Dacă ar exista o listă cu cărți obligatorii de citit în perioada Crăciunului, aceasta ar fi în top 3. Apoi, dacă ar exista un top al cărților ilustrate pe care trebuie să le ai în bibliotecă - dacă te pasionează cărțile ilustrate, „Un băiat numit Crăciun” ar fi în categoria must-have. Nu mă pot abține. Din punctul meu de vedere, toate cărțile ilustrate de Chris Mould intră în categoria must-have!
Atunci când vine vorba de cărți cu povești de Crăciun, în special cele care vorbesc despre viața lui Moș Crăciun - ca cea de față -, mă aștept la genul acela de povești amuzante, pline de personaje fericite, magie și lumină. De data aceasta, Matt Haig mi-a oferit o amestecătură foarte interesantă de senzații, jucându-se efectiv cu sentimentele mele. De la momentele de tristețe, am fost cu grijă aruncată în mijlocul renilor amuzanți de unde m-au preluat pe rând grija, dezamăgirea, nostalgia, furia etc. Știu, par cuvinte cam ascuțite pentru o carte al cărei subiect este de obicei tratat într-un mod delicat. Partea extraordinară: mesajul iese cu atât mai mult în evidență! :)
Cititorul este avertizat încă de la începutul cărții că aceasta este plină de lucruri imposibile. Așa cum se poate afla din înțelepciunea elfilor, o imposibilitate este doar o posibilitate pe care încă nu ai înțeles-o. Teorie ce-l ajută mult de Nikolas, personajul nostru principal. Da, în tinerețe, lui Moș Crăciun i se spunea Nikolas - probabil nu știați asta. Acesta trăia împreună cu tatăl său, Joel, într-o sărăcie ce-l împiedica să se bucure de jucăriile sau posibilitățile pe care le aveau restul copiilor. Chiar și așa, Nikolas era fericit cu cele două cadouri primite vreodată de el: o sanie și o păpușă făcută dintr-un nap.
Într-o zi, din dorința de a-i oferi un viitor mai bun fiului său, Joel pleacă într-o misiune dată chiar de rege, misiune acompaniată și de o recompensă atrăgătoare. Tot ce trebuia să facă Joel - alături de ceilalți bărbați care au pornit în această aventură -, era să-i dovedească regelui că satul elfilor există. Pentru ca aceasta misiune să poată fi îndeplinită, tatăl trebuie să plece de acasă pentru o perioadă de câteva luni și să-l lase pe Nikolas în grija mătușii sale. Din păcate, nu este vorba de o mătușă drăguță și iubitoare, ci despre o femeie convinsă că magia nu există, că sărbătoarea Crăciunului este o pierdere de vreme și că banii pe care urmează să îi primească de la fratele ei pentru că a stat cu Nikolas, sunt cei mai importanți și singurul motiv pentru care a fost de acord cu această situație. Este ușor de înțeles de ce, după câteva săptămâni, Nikolas decide să plece în căutarea tatălui său și să-și lase casa în urmă. Alături de șoricelul casei, Miika și însoțit de noul lor prieten necuvântător, renul Blitzen, tânărul pornește spre satul elfilor.
Atunci când vine vorba de cărți cu povești de Crăciun, în special cele care vorbesc despre viața lui Moș Crăciun - ca cea de față -, mă aștept la genul acela de povești amuzante, pline de personaje fericite, magie și lumină. De data aceasta, Matt Haig mi-a oferit o amestecătură foarte interesantă de senzații, jucându-se efectiv cu sentimentele mele. De la momentele de tristețe, am fost cu grijă aruncată în mijlocul renilor amuzanți de unde m-au preluat pe rând grija, dezamăgirea, nostalgia, furia etc. Știu, par cuvinte cam ascuțite pentru o carte al cărei subiect este de obicei tratat într-un mod delicat. Partea extraordinară: mesajul iese cu atât mai mult în evidență! :)
„Imposibil”. O veche înjurătură din limba elfă.
Cititorul este avertizat încă de la începutul cărții că aceasta este plină de lucruri imposibile. Așa cum se poate afla din înțelepciunea elfilor, o imposibilitate este doar o posibilitate pe care încă nu ai înțeles-o. Teorie ce-l ajută mult de Nikolas, personajul nostru principal. Da, în tinerețe, lui Moș Crăciun i se spunea Nikolas - probabil nu știați asta. Acesta trăia împreună cu tatăl său, Joel, într-o sărăcie ce-l împiedica să se bucure de jucăriile sau posibilitățile pe care le aveau restul copiilor. Chiar și așa, Nikolas era fericit cu cele două cadouri primite vreodată de el: o sanie și o păpușă făcută dintr-un nap.
Într-o zi, din dorința de a-i oferi un viitor mai bun fiului său, Joel pleacă într-o misiune dată chiar de rege, misiune acompaniată și de o recompensă atrăgătoare. Tot ce trebuia să facă Joel - alături de ceilalți bărbați care au pornit în această aventură -, era să-i dovedească regelui că satul elfilor există. Pentru ca aceasta misiune să poată fi îndeplinită, tatăl trebuie să plece de acasă pentru o perioadă de câteva luni și să-l lase pe Nikolas în grija mătușii sale. Din păcate, nu este vorba de o mătușă drăguță și iubitoare, ci despre o femeie convinsă că magia nu există, că sărbătoarea Crăciunului este o pierdere de vreme și că banii pe care urmează să îi primească de la fratele ei pentru că a stat cu Nikolas, sunt cei mai importanți și singurul motiv pentru care a fost de acord cu această situație. Este ușor de înțeles de ce, după câteva săptămâni, Nikolas decide să plece în căutarea tatălui său și să-și lase casa în urmă. Alături de șoricelul casei, Miika și însoțit de noul lor prieten necuvântător, renul Blitzen, tânărul pornește spre satul elfilor.
- Viața înseamnă durere, a zis cu tristețe.
- Dar și magie, tată.
Elfhelm nu mai este satul descris în poveștile pentru copii. Elfii nu mai sunt mereu veseli, nu mai dansează și nu se mai gândesc la cum să-i facă fericiți pe cei din jur. De când conducerea a fost luată de Moș Vodol, regulile cele noi le interziceau elfilor să mai fie... elfi. Conform spuselor conducătorului lor, bunătatea este o slăbiciune care nu-i va ajuta niciodată, iar faptul că au o relație bună cu oamenii nu face decât să îi transforme în sclavii acestora. Deci, Moș Vodol promovează un comportament egoist și lipsit de fericire, comportament respectat cu greu de elfii obișnuiți să se bucure toată ziua, să mănânce dulciuri și să împară fericirea lor și cu alții.
„Un băiat numit Crăciun” amintește cititorilor săi cât de important este să fii bun - și nu doar în ziua de Crăciun, cum face trolul Sebatian ce-l cruță pe Nikolas pentru că de ziua de Crăciun nu se ucide - și să faci întotdeauna ceea ce se cuvine. În același timp, niciodată să nu îți pierzi doza de magie interioară și să nu te lași condus de lucrurile materiale, uitând să iei în calcul răul pe care îl faci celor din jur. Un alt mesaj bun de reținut reiese din faptul că elfii încetează să mai crească/îmbătrânească atunci când își găsesc menirea.
- Ți-aș putea lua un cal și o trăsură nouă. Am merge la oraș, iar oamenii s-ar uita la noi, ne-ar admira și ar fi invidioși că avem atâția bani.
- Dar de ce? Eu nu vreau ca oamenii să fie invidioși! Vreau să fie fericiți!
Lectură plăcută!
P.S. În viața ta vor fi mulți oameni care îți vor spune să „te faci mare” sau vor insista să nu mai crezi în magie. NU îi asculta pe acești oameni.
