Prințesa lupilor de Cathryn Constable

ZĂPADĂ. LUPI. DIAMANTE.
Era limpede că femeia din fața ei nu venise din Barnes sau Chiswick. Trebuie să fi ieșit dintr-un tărâm cu castele și poezie.

Aceasta este cartea care a dat startul lecturilor cu teme iernatice/crăciunistice - în cazul meu. Ce m-a determinat să aleg această carte? Avem așa: o copertă superbă, zăpadă, un motan negru (nu apare prea mult, dar merită menționat), lupi (nu vă așteptați), acțiune desfășurată în Rusia, un castel, o prințesă (nici la asta nu vă așteptați) și am menționat oare acțiunea desfășurată în Rusia? Dacă ar fi să caut și un aspect negativ al cărții aș menționa că e prea scurtă, dar mă voi abține să menționez asta. Înțeleg că publicul la care vrea să ajungă autoarea este format din copii, dar asta nu mă ajută cu gândul că aventura mea prin Rusia s-a terminat prea repede. Totuși, m-am bucurat de fiecare pagină citită! 

Cathryn Costable ne face cunoștință cu Sophie Smith, elevă a Colegiului pentru fete New Bloomsbury. În comparație cu cele două prietene ale ei, Marianne și Delphine, Sophie se consideră lipsită de importanță, fără vreo caracteristică deosebită, fără să poate excela în vreun capitol al vieții sale. De când și-a pierdut ambii părinți, tânăra este aflată în grija lui Rosemary, iar aceasta nu știe cum să o țină cât mai mult timp departe de ea. De aici putem înțelege de ce Sophie nu-și dorește să se întoarcă acasă în vacanțe, sau să o anunțe pe Rosemary că are nevoie de un pulover nou și de permisiunea ei pentru a pleca într-o excursie cu școala.

Odată cu apariția unei vizitatoare misterioase la Colegiul pentru fete New Bloomsbury, Sophie este aleasă ca ghid în prezentarea teritoriului școlii. Clar fascinată de femeia rusoaică, eleva noastră își dorește să o cunoască mai bine și poate într-o zi chiar să ajungă ea în Rusia și să părăsească ploioasa Londră. Cum vizitatoare nu pare interesată să își facă prieteni, Sophie renunță la ideea de comunicare, iar după plecarea femeii, rămâne doar cu puternica dorință de a ajunge în Rusia. Miracol sau nu, după puțin timp, atunci când sunt anunțate destinațiile pentru excursii, Sophie și prietene sale ajung în St. Petersburg, unde - ghiciți ce - persoana la care vor trebui să stea, este chiar femeia care le vizitase școala nu cu mult timp în urmă. Toate bune și frumoase până când cele trei fete se trezesc abandonate într-un tren care părăsește St. Petersburg și se îndreaptă spre o zonă mai puțin cunoscută a Rusiei.

...„un diamant în zăpadă”, lucru care o purtase pe Sophie cu gândul la încăperi spațioase, de un alb imaculat, strălucitoare și reci. Dar ele pășiră într-un palat al umbrelor, al crepusculului, înțesat de pânze de păianjeni. Aerul tare și glacial din parcul de afară fusese înlocuit de miros de praf și materiale roase de vreme, de parcă ușile și ferestrele nu mai fuseseră deschide de zeci de ani.

După ce sunt gonite din tren, aparent fără motiv, tinerele ajung la o colibă părăsită și așteaptă nerăbdătoare următorul tren. Apropo, aici întâlnesc și motanul negru - simțeam nevoia să îl mai menționez o dată. După câteva ore se somn, liniștea le este întreruptă de Ivan, un trimis de la palat care are drept misiune să le ducă în siguranță la Palatul de iarnă, unde o vor întâlni pe prințesă. Probabil sunteți puțin în ceață - nu-i problemă, așa sunt și fetele. Călătoria pe care o așteptau ele se transformă rapid în aventura vieții lor, aventură pe care nimeni nu pare să o înțeleagă pe deplin până la finalul cărții. Pe tot parcursul lecturii, Sophie și prietenele ei sunt conduse de dorințele celorlalte personaje, acestea având deja planuri bine stabilite pentru cele trei fete. 

Pe cât de fascinată este Sophie de prințesă atunci când o cunoaște, pe atât de mult i se schimbă părerea pe parcurs. Nu am putut să nu observ punctele comune pe care le are povestea scrisă de Cathryn Constable cu destinul tragic al Romanovilor - probabil cei care cunosc povestea țarului Nicolae al II-a Romanov, după citire acestei cărți, îmi vor da dreptate. „Prințesa lupilor” scoate în evidență felul în care lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par, cartea fiind atât o lecție despre prietenie, cât și o lecție despre importanța cunoașterii istoriei unei familii - propriei familii.

Lectură plăcută!

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză
Cartea acestei luni o puteți găsi în categoria Beletristică.

Postări populare